Oamenii simpli au, prin definiție, abilitatea naturală de a nu complica inutil lucrurile și de a le lua așa cum sunt. Acest lucru este valabil și în legătură cu experiențele care țin de fenomenul OZN.
Lucian Blaga, în Hronicul și cântecul vârstelor, povestește o întâmplare dintr-un sat din Munții Apuseni din anul 1904:
…La toate se adăugau vedeniile. Într-o noapte, tîrziu după înalta oră, un ţăran sta cu carul său pe cîmp. Era treaz, aşa se povestea. Dintr-o dată el vede o roată de foc, coborînd din zare de peste Munţii Apuseni. Roata se apropia repede, învîrtindu-se. Omul o privea înnebunit. Cînd fu lîngă el, roata de foc se prefăcu în om. Şi om cu om se priviră lung, fără a-şi spune un cuvînt. Vedenia aceasta a dat mult de lucru tălmăcitorilor din sat şi măcina minţile.
Nu pot să nu mă întreb ce ar spune adepții teoriei vizitării extraterestre dacă, scotocind peste tot după frânturi de indicii care să le confirme teoria, ar citi această poveste. Cu siguranță, Eric von Daniken, Steven S. Greer, David Wilcock și alții ar țese teorii și conspirații extraterestre foarte complicate despre această ”roată de foc” transilvăneană, la fel cum au făcut cu cea din Cartea lui Ezechil.
Dar mai simplu ar fi să observăm și să acceptăm faptul că majoritatea experiențelor OZN autentice au de-a face cu astfel de ”vedenii”, adică cu deformări sau alterări ale conștiinței și percepției individuale și colective și cu pătrunderea accentuată pe tărâmul subiectivității, acolo unde percepția, sugestia și imaginația se întrepătrund într-un mod foarte misterios.
Simplitatea este foarte complicată, întradevăr!