Capcana nr. 1 : Tranzitivitatea Neobișnuitului
Cu toții suntem predispuși la această eroare, care funcționează în felul următor : cineva face o afirmație stranie pe care o vom numi (A). De exemplu, afirmația (A) ar putea fi: ”Sunt în contact cu o civilizație extraterestră.” Când este provocat să dovedească această afirmație, subiectul va face o a doua afirmație stranie pe care o vom numi (B). De exemplu, respectiva persoană va spune: Extratereștrii mi-au dat puterea de a îndoi o lingură doar gândindu-mă la asta.”
În mod obișnuit vei provoca această a doua afirmație , spunând ceva de genul: ”O, da? Bine, dovedește-o!”
În următoarele minute, persoana în cauză transformă o lingură într-o bucată total contorsionată de metal, lăsându-te uimit și cu respirația tăiată . Pe deplin convins, vei începe ca, mai târziu, să spui și prietenilor tăi că acea persoană este, întradevăr, în contact cu extratereștrii.
Din contră, un gânditor cu adevărat independent ar fi realizat capcana! Subiectul a demonstrat doar aserțiunea (B), adică faptul că are capacitatea de a îndoi linguri. Putem să dezbatem mult și bine dacă această putere paranormală pe care individul o manifestă este una care ar putea fi latentă în noi toți sau dacă individul, în demonstrația sa, a făcut vreo șmecherie. Dar în nici un caz, dovedirea afirmației (B) nu demonstrează afirmația (A), și anume contactul individului cu civilizațiile extraterestre!
Mintea umană, căreia îi place să sară la concluzii, a stabilit o tranziție -(B) este adevărată și a fost afirmată în contextul lui (A), ca urmare (A) trebuie să fie adevărată – tranziție care este complet nejustificată!
Capcana nr 2: Efectul non-retur
Are la bază faptul că cei mai mulți amatori de paranormal nu se reîntorc niciodată la o atitudine sau convingere moderată despre un subiect straniu de existența căruia au devenit convinși, chiar dacă, mai târziu, acesta se dovedește a fi fals!
Un exemplu în această direcție este dat de legendele curente legate de umanoizii extratereștri care s-ar afla în custodia Forțelor Aeriene Americane. Mai mulți cercetători au devenit convinși că astfel de umanoizi chiar există într-o bază subterană de sub Aria 51.
Mi-au trebuit câteva luni până am ajuns să descopăr sursa acestui zvon. Când l-am intervievat, s-a dovedit că el n-a văzut niciodată vreun astfel de umanoid [descrierea acestei experiențe poate fi citită în cartea lui Valle- n.n]. Însă cei care au crezut povestea nu și-au șters pur și simplu din minte această afirmație! În loc să facă asta, ei au început să caute orice altă informație, orice alt indiciu, din orice sursă, care să le susțină ideea – deja demonstrată a fi falsă – că micii umanoizi extratereștri sunt ținuți în bazele subterane ale aviației. Această convingere le-a devenit atât de dragă încât nu o mai pun deloc sub semnul întrebării, chiar și atunci când află că afirmația primară de la care s-a plecat a fost greșită. Această presupunere greșită despre lume a trecut deja – pentru acești oameni – de punctul non-retur si nu se mai poate întoarce din drum, indiferent care este realitatea.
Chiar dacă nu obțin o dovadă concretă despre convingerea lor acum, aceștia se gândesc că poate totuși aceasta se va confirma în curând. În plus, a renunța la convingerea lor inițială, în care au investit timp și reputație ar fi ceva prea dureros pentru ei și le-ar afecta grav stima de sine.
Capcana nr 3: Secvențele de date false
Această capcană este una emoțională și, din această cauză, este chiar și mai devastatoare decât primele două. Ea face ca majoritatea cercetătorilor, odată ce au fost păcăliți să creadă într-un anumit lucru, vor continua să fie fascinați de noi astfel de ”revelații” succesive, chiar dacă ei știu că sunt absolut false.
Funcționează în felul următor: un străin te sună și îți revelează pe nerăsuflate un fapt confidențial extraordinar. De exemplu, te asigură că o farfurie zburătoare va ateriza într-un anumit loc din New Mexico. Dacă ești un cercetător dedicat, te deplasezi până în New Mexico pentru a lua parte la marele eveniment.
Farfuria zburătoare nu apare însă deloc.
Acum ai oportunitatea perfectă să-i spui străinului că este un idiot lunatic și să-i ceri să nu te mai sune niciodată. Dar dacă ai căzut deja în capcana a 3-a, nu vei face asta, pentru că acea persoană a devenit o sursă de aventură și de informații privilegiate pentru tine și ți-e frică să te tai de la acest flux de informații care, cândva, ar putea fi totuși adevărate!
Mulți UFO-logiști [ex: Steven S Greer – n.trad] și-au derivat din contactul cu aceste surse o formă curioasă de autosatifacție și sentimentul că sunt persoane privilegiate, chiar dacă revelațiile primite (de regulă de la vreun oficial utopist) se dovedesc a fi, de cele mai multe ori, doar niște zvonuri total nefondate. Și nu contează de câte ori misteriosul străin te înșală, atât timp cât produce mereu tot felul de povești frumoase care se potrivesc cu așteptările tale!
Capcana nr 4: Fascinația palpabilului
De-a lungul timpului am observat un aspect pe care acum îl consider aproape la fel de uimitor ca și fenomenul OZN în sine.
Foarte des am fost martor la modul în care cercetători experimentați, oameni care au studiat vreme de mulți ani paranormalul și efectele conexe cu acesta, o luau razna în doar câteva ore atunci cînd erau expuși la interviuri înregistrate cu oameni ca Falcon sau Condor.
Odată, la San Francisco, o întreagă sală de conferințe plină cu ‘crema cremelor’ din domeniul cercetării parapsihologice din California, l-a ascultat pe respectatul om de știință și filozof Arthur Young, inventatorul rotorului pentru elicopterul Bell, în vreme ce acesta prezenta revelații înregistrate despre presupuși extratereștri care s-ar afla în bazele secrete.
Mulți au devenit convinși că dovada este la îndemână. Așa cum mi-a spus unul dintre acești cercetători, „În sfârșit, după așa mult timp de așteptare, avem ceva tangibil!”
Desigur, nu avea nimic tangibil ! Tot ce Young avea era o videocasetă cu niște străini care făceau afirmații ciudate.
Cum se poate ca oameni de știință care și-au petrecut aproape întreaga lor viață concepînd și criticând delicate experimente în parapsihologie să ajungă ca brusc să înghită cu totul povestea unei dovezi materiale, concrete despre OZN-uri capturate aflate în hangarele Forțelor Aeriene, fără a solicita oportunitatea de a cerceta mai atent discrepanțele evidente existente în aceste afirmații?
Răspunsul se află probabil în continua frustrare legată de acest fenomen care rămâne într-un mod obsedant în afara posibilității noastre de a ajunge la el. Această „revelație” a venit exact la momentul potrivit pentru a elibera de suferința produsă de frustrarea noastră. Ne-a promis o evidență fizică, o dovadă pe care toți am putea-o vedea și atinge, doar dacă am fi dispuși să evadăm pe tărâmul fanteziilor…!
Capcana nr 5: Cine poate ține nuca de cocos?
Dacă președintele SUA ar anunța mâine că extratereștrii au aterizat și că sunt ținuți într-o bază secretă din New Mexico, în ce fel comunitatea științifică și-ar da seama dacă afirmația este adevărată sau nu? Care sunt limitele la ceea ce poate fi falsificat? Dacă ceva este recognoscibil ca mister, nu implică asta automat și faptul că este în limitele de observație a instrumentelor oamenilor de știință și de aceea ar fi putut fi falsificate de alți oameni de știință, echipați cu instrumente mai performante?
Capcana nr 6: Fuzionarea misterelor
Atunci când două evenimente stranii (A) și (B) se petrec în proximitate spațio-temporală strânsă, este natural ca mintea umană să le fuzioneze într-un singur mister. Dar, de cele mai multe ori, asta se dovedește o greșeală. Faptul că mai mulți cetățeni au văzut obiecte stranii zburând deasupra Groom Lake (evenimentul A) nu substanțiază afirmațiile lui Lear că la Baza Nellis a Forțelor Aeriene Americane există hangare cu discuri zburătoare (evenimentul B). Și chiar dacă aceste discuri ar exista, unde este dovada că ele au ceva de-a face cu misterul OZN?
Același tip de capcană există și în declarațiile publicate despre Roswell care mă fac să ezit în a-l privi ca pe o prăbușire OZN reală, în ciuda cercetărilor de teren foarte amănunțite care au fost efectuate.
Ce avem este dovada că ceva s-a prăbușit pe terenul unei ferme (evenimentul A) și a fost ascuns de Forțele Aeriene, care a utilizat o explicație ridicolă pentru a nega faptele. Cu toate astea urmele și rămășițele nu indică nici o dovadă cum că obiectul ar fi avut forma unui disc și nici nu au existat corpuri la fața locului. În schimb s-a spus că un alt loc în care ar fi fost un disc și corpuri ar fi fost descoperit, după o săptămînă, la cîteva mile distanță de ferma respectivă (evenimentul B) de diferiți martori.
Deci unde este legătura logică dintre aceste două evenimente și de ce ufologiștii fuzionează în mod automat la un loc aceste două episoade radical diferite sub eticheta „incidentul Roswell”?
Materialul descoperit în prăbușire, deși rămîne fascinant, nu a fost în mod necesar dincolo de limitele tehnologiei existente la sfârșitul anilor 40. Saranul aluminizat (sau argintat) provenea dintr-o tehnologie deja disponibilă pentru munca de laborator în anul 1948.
Capcana nr 7: Exagerarea secretivității
Proponenții teoriei extraterestre sunt adesea văzuți la televizor și în tot felul de conferințe discutînd foarte înfocat pe marginea unor documente guvernamentale foarte cenzurate pe care le prezintă ca dovezi în sprijinul ideii că au dreptate. Publicul iubește dezvăluirile, iar acești oameni [cum ar fi Steven S. Greer și alții -n.trad.] își extrag de aici o mare doză de prestigiu și alte beneficii pretinzând că formidabilele agenții guvernamentale încearcă să ascundă faptele.
În realitate o astfel de cenzură poate veni dintr-o varietate foarte mare de motive triviale, care pleacă de la evidenta cerință de a proteja noile capabilități tehnologice și până la stupiditatea birocratică. Când această cenzură este înlăturată, textele ascunse se dovedesc a fi, de cele mai multe ori, de natură pur tehnică. Cei convinși de teoriile lor exagerează, pur și simplu, natura și înțelesul secretivității.
Simplul fapt că armata SUA a făcut propriile sale investigații, interogând anumiți martori și conducând discret analize de laborator, demonstrează cât de puține (și nu cât de multe) știe!
Aceasta este o contradicție evidentă pe care cei mai mulți adepți convinși o ignoră, presupunînd orbește faptul că guvernul știe totul. Ar avea Armata SUA nevoia de a conduce operațiuni sub acoperire, de a monitoriza grupurile de cercetători civili, sau chiar de a finanța, pe căi dubioase, eforturile investigative ale anumitor ufologiști, dacă ar avea – cu adevărat – farfurii zburătoare care stau neajutorate în hangarele sale și mici extratereștri sub bisturiul chirurgilor săi?
Faptele ne conduc însă către o altă concluzie: expectanțele publicului în legătură cu vizitatorii avansați din spațiu sunt alimentate și exploatate de diferite grupuri pentru propriile lor scopuri!
Concluzii
Luate împreună, aceste 7 capcane conduc la o observație importantă: oricine care este suficient de inteligent încât să emuleze aparența OZN-urilor ca obiecte fizice poate direcționa concluziile comunității cercetătorilor în orice direcție dorește. El poate captura fascinația publicului și – foarte posibil – chiar convingerile secrete ale experților guvernamentali.
Dacă vreodată ipoteza sistemului de control va fi vreodată testată, dacă un semnal real va fi trimis vreodată către forma de conștiință care probabil că guvernează fenomenul OZN, formula va fi găsită la acest nivel. Comunitatea serviciilor de informații nu controlează această capacitate. Odată ce aceste defecte din procesul uman de gîndire sunt înțelese, provocarea sistemului de control OZN devine un joc pe care oricine este capabil să-l joace.
În cartea sa Dimensions, Vallee afirmă:
Intuiția mea imi spune că cineva de la un nivel foarte profund din structura guvernului american folosește poveștile legate de farfuriile zburătoare pentru a ascunde cu totul altceva! În mod clar, Pentagonul este în posesia celei mai mari colecții de fotografii și filme, înregistrări electromagnetice și rapoarte radar legate de OZN-uri. Dar datele nu sunt informații!
La un moment dat Diviziei de Relații Publice a Forțelor Aeriene i s-a trasat sarcina de a răspândi în mod deliberat confuzie și dezinformare legate de OZN-uri. Pentru asta a utilizat ofițerii și agențiile de relații publice proprii, cum sunt DAVA de la Norton AFB, în scopul răspândirii de zvonuri și a realizat eforturi deliberate pentru a implica diferite grupuri de amatori OZN în diferite falsuri. Când eu și Allen Hynek am refuzat să mușcăm momeala, solicitînd dovezi științifice clare, aceste agenții au recrutat oameni care nu erau atât de interesați de dovezi. Ei au utilizat capabilitățile lor de la Hollywood si din lumea editorială pentru a iniția zvonul că SUA a recuperat farfurii zburătoare prăbușite. Prietenii mei ufologiști ar trebui să se trezească la realitatea faptului că toate poveștile – pe care ei le răspîndesc cu nonșalanță- legate de Majestic 12 și de extratereștri își au, în fapt, originea chiar la Pentagon, o indicație clară că ele au fost răspândite de acolo chiar de la început.
Putem specula pe marginea motivațiilor. Poate că există un studiu serios asupra fenomenului OZN la un nivel mare de secretizare și poate că, la acel nivel, se consideră că a trimite cercetătorii civili la vânătoare de gâște sălbatice în New Mexico, secretul cercetării reale va fi astfel protejat. Poate că scopul este de a orienta grupurile de amatori către tot felul de teorii atât de absurde încât munca lor va fi discreditată, lăsând din nou terenul deschis pentru studiile specializate de la nivel guvernamental, fără frica interferenței din partea unor amatori sau specialiști bine-intenționați.
Sau ar putea exista un grup adânc îngropat de renegați cu credințe politice și religioase extreme (ex: adepți ai sectelor teozofice, scientologice, ai lojelor masonice și ai altor religii OZN- n.trad.) chiar în sânul acestor agenții de informații, acționând pe diferite canale clasificate pentru a răspândi dezinformare în scopul susținerii propriilor lor țeluri dubioase. Această ipoteză nu este atât de fantezistă pe cât ar putea părea.
În ultimele două decade mai mulți investigatori FBI au cercetat penal mai multe grupuri de infiltrare legate cu diferite culte cum ar fi secta Reverend Moon, Biserica Scientologică sau întunecata organizație LaRouche.
În orice caz, trebuie să realizăm faptul că cei care pretind că realizeză o deconspirare sunt adesea chiar instrumentele prin care conspirația se realizeză, și de accea trebuie să căutăm adevărul într-o altă direcție. Confesiunile lui Bill Moore, care a avut curajul să dezvăluie faptul că a răspândit în mod intenționat informații false în grupurile de cercetare a fenomenului OZN, grupuri care au avut încredere în el, și că s-a alăturat în mod deliberat mai multor lideri din ufologie pentru a putea furniza Forțelor Aeriene ale SUA profile psihologice detaliate, indică cât de mult succes a avut el în efortul său de a destabiliza comunitatea cercetătorilor OZN.
Atunci când, în cartea mea ”Mesagerii Decepției”, am tras un semnal de alarmă cu privire la infiltrarea unor forțe destabilizatoare în grupurile de ufologiști, acestea au refuzat cu mânie și îndârjire să cerceteze acest aspect. Totuși, avertismentul pe care l-am publicat cu zece ani în urmă s-a adeverit acum în totalitate. Existe suficiente indicii că un exercițiu global de dezinformare, care cuprinde și alte națiuni în afara SUA, folosește tema OZN pentru propria sa agendă!