De multă vreme au existat, cu precădere, doar două abordări semnificative în analiza fenomenului OZN. Astfel, fenomenul fie a fost negat cu totul, fie a fost corelat cu ipoteza extraterestră.

Prima abordare este exclusă ! Doar cine nu a studiat deloc fenomenul poate nega că acesta este real. Deja, între specialiștii care au analizat fenomenul, există consens cu privire la validitatea multor rapoarte OZN și la imposibilitatea de a le explica pe cale științifică. Nu voi aduce aici argumente în favoarea autenticității fenomenului OZN.

Iar dacă acceptăm că fenomenul este real, întrebarea care rămâne este următoarea: Poate ipoteza extraterestră să explice în mod satisfăcător faptele ce țin de fenomenul OZN? Răspunsul lui Jacques Vallee – la care subscriu întrutotul – este un definitiv și răsunător ” Nu” !

Bine, atunci, dar cum rămâne cu mesajele primite prin channeling și prin scriere automată care ne asigură că OZN-urile sunt de pe alte planete? Cum rămâne cu observațiile aterizărilor în deșert sau în zone izolate din întreaga lume? Cum rămâne cu Roswell? Cum rămâne cu rapoartele legate de navele extraterestre capturate de Aviația SUA și ținute în hangarele din Aria 51? Cum rămâne cu cicatricile neobișnuite lăsate pe corpurile răpiților care-și amintesc că au fost vizitați medical la bordul unei nave spațiale? Și cum rămâne cu ”harta stelară” văzută de Betty Hill la bordul OZN-ului care a răpit-o?

Vom răspunde – cu altă ocazie – și la aceste întrebări. Iată însă cinci argumente importante care indică faptul că avem nevoie de o cu totul altă explicație decât ipoteza extraterestră.

1. Întâlnirile neexplicate cu OZN-urile sunt în număr mult mai mare decât ar fi necesar pentru o cercetare a Pâmântului de către civilizațiile extraterestre.

În cartea sa Dimensions- A Casebook of Alien Contact, plecând de la datele culese din 2.000 de cazuri studiate de el în 20 de ani de activitate, Vallee descrie rezultatele unei evaluări computerizate a numărului de apariții ale OZN-urilor pe baza a 3 factori: intervalul de timp în care au lor aparițiile, probabilitatea ca apariția să fie raportată și locul evenimentului. Rezultatul la care ajunge este uluitor: în 20 de ani, numărul de apariții și contacte OZN ar fi de 3.000.000 ! Această ”lege a momentelor” aparițiilor OZN și rezultatele aplicării sale a fost verificată, până în prezent, de mulți alți cercetători.

Numărul acesta este total absurd ! Utilizând doar un satelit foarte mic plasat pe o orbită la 1.500 de km deasupra Pământului, tehnologia umană din zilele noastre ar fi capabilă, în doar câteva săptămâni, să obțină toate informațiile importante despre geografia, atmosfera, vegetația și cultura noastră. Având în vedere abundența de emisii radio și TV din ultimii 50 de ani, chiar și această probă spațială ar fi nenecesară.

Teoria vizitării aleatorie a Pământului de către extratereștrii nu explică acest număr! Fie OZN-urile selectează martorii în scop psihologic sau sociologic, fie sunt cu totul altceva decât vehicole spațiale. În ambele cazuri, aparițiile par a fi puse în scenă!

2. Este foarte puțin probabil ca structura umanoidă a presupușilor ”străini” să-și aibă originea pe o altă planetă.

Din descrieri rezultă că ocupanții OZN-urilor respiră aerul nostru, merg pe pământ la fel ca noi, vorbesc uneori limbile oamenilor. Vizitatorii spațiali nu ar avea însă formă umană, ci probabil o cu totul altă formă, datorată condițiilor speciale de viață de pe planeta lor. Cu siguranță nu ar respira aer (asta chiar și dacă ar fi adaptați la compoziția chimică a atmosferei noastre, probabil le-ar fi frică de viruși etc). Ar avea probleme serioase cu gravitația. Nu s-ar potrivi cu cultura noastră și nu le-am putea recunoaște emoțiile de pe fețele lor.

Chiar și dacă acele civilizații extraterestre ar fi suficient de avansate încât să poată clona umanoizi pentru zborul lor spațial, faptele nu s-ar putea explica. Structura umanoidă nu este adaptată biologic la călătoria spațială. Ocupanții OZN-urilor se comportă mai degrabă ca îngerii sau djinii. Indiferent ce sunt, acei ocupanți nu sunt extratereștri.

3. Miile de rapoarte legate de răpiri ale oamenilor în OZN-uri sunt în contradicție cu ipoteza experimentării în scopuri genetice asupra oamenilor de către o rasă extraterestră avansată, ipoteză înaintată de unii dintre cei care studiază acest fenomen.

Deși majoritatea acestor rapoarte sunt discutabile datorită modului în care se realizează anamneza, totuși, în ipoteza în care măcar o parte a lor ar fi autentică, traumele psihice și suferința fizică îndurată de persoanele răpite nu se justifică în cazul în care am avea de-a face cu o civilizație extraterestră avansată. Ce fel de medici ar fi aceea care ar produce o atât de mare suferință doar pentru a extrage o eprubetă de sânge sau un embrion? Orice doctor pământean din zilele noastre poate face asta fără a lăsa cicatrici.

Biologia moleculară a atins un asemenea nivel încât poate oferi informații incredibile din studiul a câteva celule umane. Fertilizarea in-vitro a atins un asemenea nivel încât presupusele experimente genetice ale extratereștrilor par de-a dreptul grotești prin comparație cu intervențiile pământene. Nemaivorbind de faptul că aceștia ar putea colecta ușor toate informațiile dorite de la banca de sânge a oricărui spital de cercetare modern. Și ce fel de psihologi ar fi ei dacă trebuie să șteargă cu totul pământenilor experiența răpirii lor, de vreme ce orice hipnotist terestru ar putea destul de ușor să-i convingă că experiența a fost doar în imaginația lor?

În viziunea lui Vallee, interacțiunea pe care martorii și-o amintesc – dacă a fost reală – trebuie tratată pe nivel simbolic! Ea nu ne spune nimic despre originea extraterestră a acelor ființe, iar ideea că ei ar avea nevoie să realizeze astfel de experiențe pentru a-și îmbogăți în vreun fel propria rasă nu este altceva decât un alt aspect care contribuie la caracterul absurd al întregului fenomen.

4. Persistența fenomenului de-a lungul istoriei scrise a umanității demonstrează că OZN-urile nu sunt doar un fenomen contemporan.

Așa cum Valle demonstrează în alte cărți (ex: Passport to Magonia), fenomenul este cunoscut din vechime. El pare să se adapteze specificului fiecărei culturi (sau să fie recepționat conform predispozițiilor mentale și sistemului de convingeri a celor care-l observă.). Fenomenul pare să țină pasul cu tehnologia umană, modificându-și înfățișarea simultan odată cu schimbarea așteptărilor la nivel cultural, religios sau social.

5. Abilitatea aparentă a OZN-urilor de a manipula spațiul și timpul sugerează alternative radical diferite și mult mai bogate.

OZN-urile nu se comportă ca obiectele materiale și nici nu zboară după legile fizice. Ele încetinesc și accelerează instantaneu, fac cotituri la o viteză foarte rapidă. Uneori dispar pur și simplu în aer, fără a se îndepărta, alteori par să intre și să dispară în pământ. OZN-urile sfidează legile universului tridimensional, ca urmare nu-ți găsesc locul în acesta. În cuvintele lui Vallee:

teoria extraterestră nu este valabilă, pentru că nu este suficient de neobișnuită astfel încât să explice toate faptele!