“Teoria originii vieții este visul omului de știință. Ea abundă de savanți exotici și de teorii exotice, care nu sunt niciodată acceptate sau abandonate pe de-a-ntregul, ci doar alternează în a ajunge la modă și a deveni desuete.”
Horgan, John – The End of Science: Facing the Limits of Knowledge in the Twilight of the Scientific Age )
 

În sprijinul ideilor pe care le promovează, adepții teoriei astronauților antici aduc tot felul de argumente de natură pseudo-științifică. Deși este clar că știința nu ne poate oferi toate răspunsurile, este și mai problematic când argumentele vin în baza unor argumente pseudo-științifice (chiar și atunci când sunt susținute de oameni de știință).

De altfel mulți nici măcar nu se obosesc să gândească lucrurile pe care le afirmă. Iată un citat din articolul unui adept român al acestei teorii:

Cei mai mulţi dintre cercetătorii evoluţionişti nu au crezut niciodată că viaţa a apărut de la sine pe această planetă, aşa cum acreditează în mod ridicol teoria lui Darwin. Cu alte cuvinte, evoluţia fiinţei umane nu a fost şi nu este întâmplătoare, ci mai curând ea pare să fi fost direcţionată într-un fel anume de încrucişarea fiinţelor umane cu fiinţe aparţinând unor alte civilizaţii şi rase extraterestre, precum şi de intervenţia genetică extrem de complexă a unor fiinţe care deţineau nişte cunoştinţe foarte avansate în acest domeniu. 

 

Chiar şi celebrul biofizician Francis Crick, care a fost unul dintre cei patru descoperitori ai structurii moleculei de ADN uman, a afirmat că viaţa a fost „însămânţată” pe planeta noastră prin fenomenul pe care el l-a denumit panspermie. (Dan Bozaru – Problema Intervenției Extraterestre)

Uau! Chiar așa să fie? ”Cei mai mulți” cercetători au crezut asta? Chiar ”niciodată” nu le-a trecut prin cap altceva? De ce să ne fi născut din încrucișarea extratereștrilor cu ființele umane și nu din microbii aflați în scuipatul unui călător prin spațiu ajuns în vizită pe Pământ ? Din punct de vedere teoretic pare la fel de plauzibil. (Apropos, mai în glumă, mai în serios, teoria asta trăznită chiar există și îi aparține lui Francis Carsac).

I-aș recomanda autorului acelui articol să arunce măcar o scurtă privire peste lista celor mai importante teorii legate de originea vieții pe Pămînt, care, în majoritate, nu au nici o legătură cu vreo intervenție genetică extraterestră (fără a vorbi aici de teoria creaționistă care va mai fi multă vreme în vogă).

Oricum contradicția din spusele lui Dan Bozaru este evidentă din start. Mai întâi ridiculizează teoria lui Darwin pe motiv că viața nu a putut să apară de la sine pe această planetă, dar apoi afirmă că o rasă extraterestră a intervenit și a ”direcționat” evoluția ființelor deja existente pe Pămînt (a căror viață el nu ne explică cum a apărut ”de la sine” !!) prin încrucișarea lor cu extratereștrii.

Probabil că teoria lui Darwin ar putea fi considerată ridicolă (deși se referă mai degrabă la felul în care speciile se transformă și evoluează și nu are pretenția de a explica originea vieții pe Pămînt, Darwin considerându-se un agnostic), dar teoria astronauților antici este – prin comparație – chiar și mai ridicolă. De ce? Pentru că, dacă viața pe această planetă nu a putut să apară de la sine decât fiind direcționată de extratereștrii din afară, atunci putem să ne gândim, la fel de ușor, că este posibil ca și viața de pe acea planetă (ai cărei locuitori ne-au “direcționat” evoluția) să nu fi apărut neapărat de la sine, ci tot din afară; mergând cu raționamentul mai departe ajungem la concluzia că viața de oriunde nu a putut fi direcționată de nicăieri, pentru că nu mai exista nimeni care s-o directioneze…

Iar dacă se admite totuși că pe o altă planetă viața a putut să apară și să se dezvolte de la sine, nu există încă o explicație clară care să arate de ce nu ar fi putut să se dezvolte la fel de bine și pe Pămant. La urma urmei viața în sine este suficient de miraculosă și de greu de înțeles ca așa ceva să fi fost posibil. Din moment ce tot universul a apărut cândva de la sine, fără să fie ”direcționat” de extratereștrii, de ce viața pe Pământ nu ar fi putut să apară tot de la sine? Doar pentru că unii oameni de stiință nu au găsit încă o teorie convingătoare?

Desigur, logica argumentării lui Bozaru este întunecată de credința sa în teoriile ciudate ale lui Zecharia Sitchin, credință extrem de asemănătoare cu cea a Bisericii Scientologice, a Sectei Raeliene, a Mormonismului sau a Bisericii lui Satan.

 

Francis Crick și teoria panspermiei directe

De fapt autorul articolului citat anterior, adept al lui Zecharia Sitchin, nu a făcut altceva decât să deformeze opinia câtorva oameni de știință care – ca soluție pentru problema originii codului genetic – au propus teoria pansperimei (și în special a panspermiei directe). Panspermia (din lb greacă: pan (tot/peste tot) + sperma (sămânță)) este ipoteza conform căreia viața există peste tot în univers și este distribuită prin meteoriți, asteroizi, comete și planetoizi, ajungînd să se dezvolte acolo unde există condiții pentru aceasta (aceasta este panspermia indirectă). Primul care a propus această teorie a fost Anaxagoras (c. 500-428 BCE)

Panspermia directă implică posibilitatea ca alte civilizații să fi însămânțat în mod deliberat viața pe planeta noastră.

 

Proponentul cel mai important al teoriei panspermiei directe a fost savantul britanic Francis Crick, unul dintre cei patru descoperitori ai moleculei ADN și adept înfocat al materialismului științific. Crick a rejectat celelalte teorii, existente la acel moment, legate de originea vieții pe Pământ, precum și ideea unui Dumnezeu Creator și a speculat faptul că o rasă de extratereștri aflați în căutarea unui mediu pentru formele de viață de pe planeta lor aflată pe moarte ar fi trimis rachete în spațiu, sperând să însămânțeze universul cu viață și probabil că una dintre aceste rachete a aterizat pe Pământ .

Alături de Crick, alți oameni de știință au fost seduși de această idee (Iosif Shklovsky, Carl Sagan și Leslie Orgel, ultimul abandonând teoria mai târziu). Crick și Orgel au propus pentru prima dată teoria panspermiei directe la o conferință organizată de Carl Sagan în Armenia în 1971, ce avea ca temă comunicarea cu inteligența extraterestă (ce ocazie mai bună ar fi putut găsi?). Ei au prezentat-o ca pe o nouă alternativă plauzibilă la ideile deja existente și au descris-o ca pe o ipoteză foarte neortodoxă și o speculație îndrăzneață. Ei au recunoscut că nu au nici un argument puternic în favoarea teoriei lor, ci doar câteva aspecte faptice pentru care nu găsesc o altă explicație. Doi ani mai târziu cei doi au publicat un articol pe această temă în revista Icarus, iar apoi Crick a detaliat-o în cartea sa Life Itself.

Mai mult ca sigur Crick a fost motivat să promoveze această teorie, în mare măsură, ca urmare a credinței sale în ateism (Da, ateismul este un sistem de credințe iraționale, deci unul în sprijinul căruia nu există dovezi concludente!).

Într-una dintre cărțile sale, Of Molecules and Men, Crick afirma că ideea potrivit căreia un suflet non-material intră într-un trup și persistă apoi dupa moarte acestuia este doar imaginație și susținea ideea că toate conceptele tradiționale legate de suflet trebuie înlocuite cu o nouă înțelegere privind bazele fizice ale minții umane.

Revenind la teoria panspermiei directe, Crick pare, pe alocuri, conștient de problemele ridicate de teoria sa:

prima critică [direcționată către teoria panspermiei directe – n.trad.], pe care nevastă-mea a făcut-o de mai multe ori, este aceea că nu este o teorie reală ci, mai degrabă, science-fiction. Ăsta nu a fost un compliment din partea ei, deși poate că ar trebui să-l consider astfel. (Life Itself, p148)

În alt loc a spus:

De câte ori scriu un referat despre originea vietii, jur să nu mai fac asta niciodată, pentru că implică prea multa speculație în jurul a prea puține dovezi.

În fapt Crick nu a menținut teoria panspermiei directe tot timpul. Luând în considerare ipoteza conform căreia viața ar fi putut să apară din moleculele de ARN, el a scris mai târziu că totuși este posibil ca viața să fi apărut de la sine pe Pământ. Crick, a recunoscut dificultatea problemei la care încerca să găsească o soluție.

În cartea sa Life Itself, Crick a afirmat:

În prezent putem spune doar că [noi, oamenii de știință – n.trad] nu ne putem decide dacă originea vieții pe Pâmânt a fost un eveniment extrem de improbabil sau unul aproape sigur – sau orice altă variantă cuprinsă între aceste două extreme.

iar cu altă ocazie a spus:

Un om onest, înarmat cu toată cunoașterea care ne este disponibilă, poate doar să afirme că, într-un fel, în prezent, originea vieții apare ca fiind aproape miraculoasă, atât de multe sunt condițiile care au trebuit a fi satisfăcute pentru a o face să înceapă.

În literatură, un exemplu timpuriu al ideii legate de panspermia directă este cartea SF Last and First Men, scrisă de scriitorul agnostic Olaf Stapledon, publicată pentru prima dată în 1930. Această carte l-a influențat atât pe Crick, cât și pe Zecharia Sitchin și mai ales pe scriitorul de literatură SF Arthur C. Clarke (unul dintre oamenii care au influențat cel mai mult- la nivel literar și ideologic – religiile OZN), care spunea că este lucrarea literară care a avut cel mai mare impact asupra sa.

Cei mai mulți oameni de știință critică teoria panspermiei (și în special a panspermiei directe) pentru că nu este capabilă să explice felul în care viața a apărut în primă instanță, ci pasează responsabilitatea într-un alt loc și într-un alt timp, oferind deci doar o soluție parțială la problema originii vieții.

Crick nu a rezolvat problema creării ADN-ului, ci doar a împins-o, mai departe, în spațiul extraterestru, unde , desigur, ea nu poate fi testată. La urma urmei, dacă extraterestrii cei superinteligenti nu au fost creați, la rândul lor, de o inteligență și mai mare, atunci în ce fel au evoluat ei din materia inertă? Și în ce fel au știut extratereștrii care ne-au creat care va fi rezultatul exact al evoluției noastre, ținând seama de varietatea de factori care sunt implicați în ecuația dezvoltării speciei? Un alt obstacol major este acela că evoluția a început – foarte probabil – acum cca 3,5 milioane de ani. Cum ar fi putut o rasă inteligentă să planifice așa ceva și apoi să se aștepte să fie prin preajmă după atât de mult timp pentru a observa rezultatele?

Argumentul major a lui Crick a fost descoperirea unui mecanism de replicare a informației genetice, mecanism care funcționează în conformitate cu legile chimiei, ceea ce l-a făcut să afirme că nu mai este nevoie de un Creator. Asta însă este în contradicție cu ideea de vitalism care indică faptul că organismele vii au o forța vitală aflată dincolo de legile obișnuite ale chimiei și fizicii.

În fapt chiar și religiile teiste afirmă că Dumnezeu își susține creația. De fapt, putem considera ca exemplu o mașină: aceasta funcționează în mod clar dupa legile fizicii și chimiei, fără o interferență inteligentă care controlează diferitele sale părți, dar asta nu înseamnă că legile fizicii au creat mașina respectivă, ci că, mai degrabă, un designer inteligent a organizat diferitele sale părți într-un așa mod încât ele să funcționeze după aceste legi.

Criticând ideea panspermiei, biologul Michael Denton spune în cartea sa Evolution- A Theory in Crisis:

Nimic nu ilustrează mai clar cât de scăpată de sub control a devenit problema originii vieții decât faptul că oamenii de știință au ajuns să jongleze cu ideea panspermiei.

Revenind la citatul inițial din articolul despre extratereștri, trebuie spus că teoria lui Zecharia Sitchin nu este neapărat în dezacord cu darwinismul și nici nu este explicată prin teoria panspermiei directe a lui Crick- așa cum susține – într-un alt pasaj – autorul articolului. Sitchin a scris că extratereștrii ( în mod greșit identificați de el cu ființele mitologice numite de sumerieni annunaki) și-au încrucișat genele rasei lor cu cele ale unor ființe terestre.

Bozaru, autorul articolului citat la început, nu s-a gândit – în argumentul pe care l-a adus – la următoarele aspecte:

1. Dacă annunaki au manipulat genetic și și-au încrucișat genele cu cele ale unei specii de maimuțe (sau ale unor primitive „ființe umane”, cum le spune autorul articolului :)) pentru a le grăbi evoluția, înseamnă, desigur, că maimuța a evoluat până în acel moment într-un lanț evolutiv- ori ăsta este darwinism curat !

2. Ideea manipulării genetice a omului primitiv nu explică deloc cum a apărut omul primitiv sau maimuța (în particular) și viața pe Pământ (în ansamblu) și. din această cauză, nu are de-a face cu panspermia directă (decât dacă annunaki – sau poate siriusienii? – au mai venit o dată pe Pământ, cu milioane de ani înainte de faza cu maimuța, pentru a însămânța viața de la zero pe această planetă)!

Argumentul lui Bozaru este nul !

Problema cu teoria panspermiei directe (și, desigur, cu orice teorie referitoare la originea vieții) este aceea că implicațiile sale nu sunt doar de natură științifică, ci și filozofică și etică. Din punct de vedere științific, această teorie este pur speculativă. La nivel filozofic ar putea fi considerată cel mult provocatoare, dar la nivel etic este, în viziunea mea, foarte foarte periculoasă ! Dar mai multe despre aceasta într-un alt articol.