Pentru a înțelege fenomenul OZN nu trebuie neapărat să acordăm atenție doar la ceea ce se petrece departe de noi, în țările în care ”zgomotul” pe care îl fac adepții diferitelor teorii legate de acest fenomen este foarte mare.

În Romania, fenomenul OZN a fost observat și cercetat, de foarte multă vreme, de oameni cu o pregătire, dedicare și competență de-a dreptul extraordinară. Din păcate, izolarea, lipsa de finanțare, lipsa de promovare a muncii lor, neinteresul lor pentru afirmare, obstacolele de diferite feluri pe care acești oameni le-au întâmpinat au făcut ca munca lor să nu fie recunoscută și apreciată la justa ei valoare.

Cel mai complet studiu realizat până acum a fost sintetizat de prof.univ.dr. Adrian Pătruț – Președintele Societății Române de Parapsihologie, în cartea sa Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu (Editura Divia, 1995).

În Pădurea Hoia-Baciu de la marginea orașului meu natal, Cluj Napoca, au fost observate și raportate, de-a lungul ultimilor 60 de ani, extrem de multe fenomene paranormale, dintre care prezența formațiunilor zburătoare neidentificate pare a deține ponderea, deși restul fenomenelor sunt la fel de interesante.

Pădurea este considerată – din acest punct de vedere – unul dintre cele mai speciale arealuri din lume. Astfel, aici au fost observate foarte multe OZN-uri care survolau cerul, având forme și mărimi diferite, viteze diferite. Uneori ele au forma clasică de farfurie, alteori au forma literei ”V”, alteori sunt sferice, cilindrice sau cubice, alteori au formă de pară etc.

La viteze mari obiectele își măresc volumul, întreaga masă își estompează contururile și se înconjoară de un halou, oferind imaginea unui obiect de consistență gelatinoasă. Alteori ipoteticele obiecte zburătoare devin abia perceptibile. Ele amintesc de vârtejurile atmosferice sau turbulențele calorice vizibile în zilele încinse de vară, dar pe pelicula aparatului de fotografiat ele apar proeminent conturate…

În mai multe rânduri am văzut și am fotografiat corpuri de formă sferică, luminoase, asemănătoare unor globuri incandescente sau, dimpotrivă, palide, fantomatice, greu vizibile… Apropiindu-se de sol, își micșorau dimensiunile, își pierdeau conturul, se opacizau. Odată ajunse jos, ele luau formă piramidală, iar poziția de repaus era întotdeauna aceeași: vârful îndreptat către nord și baza spre sud… a doua zi găseam în iarbă amprentele lăsate de vehiculul necunoscut.

(Alexandru Sift, citat de Liviu Timbuș într-un articol publicat în cartea lui Adrian Pătruț  – Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu)

La aterizare unele dintre aceste structuri își pierd luminozitatea și se transformă în cutii negre, care devin brusc invizibile. Pe câteva fotografii se poate observa că aceste cutii conțin ceva și acest ceva părăsește uneori cutiile fără a fi văzut [cu ochiul liber-n.n]…

(Florin Gheorghiță în articolul Weird ‘Flying Globe’ Photographs in Romania publicat în revista Flying Saucer Review vol 22 nr. 1, 1976, tradus de Adrian Pătruț).

Privind lucrurile din perspectiva nevoii de a înțelege natura fenomenului OZN, consider că trebuie să ne punem următoarele întrebări:

1. există vreo legătură între fenomenele OZN din Pădurea Hoia-Baciu și restul fenomenelor paranormale din această pădure (ex. bioplastii umanoide sau de altă natură etc)?

2. fac ele parte din aceeași categorie de fenomene, au ele aceeași explicație sau sunt categorii diferite, care admit explicații diferite, singura legătură fiind locul în care s-au produs?

Deși răspunsurile nu sunt deloc simple, totuși este foarte probabil ca fenomenul OZN clasic să fie în conexiune directă cu restul experiențelor ciudate legate de Pădurea Baciu; este mai logic să căutăm să înțelegem dacă nu cumva există o explicație comună, decât să căutăm să le separăm și să le explicăm altfel, pentru că există foarte multe elemente comune.

Astfel, foarte multe simptome descrise de diverse persoane care au anumite experiențe în Pădurea Baciu sunt foarte asemănătoare cu cele pe care le descriu martorii unui contact OZN clasic. Oamenii povestesc de diferite arsuri care apar pe piele, roșeață, iritații, furnicături ciudate, senzații de greață și vomă, dureri de cap, senzații de leșin, agitație, anxietate, dureri de cap, senzație de paralizie, senzații de plutire, de disociere de lumea obiectivă etc

Urmele lăsate asupra vegetației prin aceste manifestări sunt similare cu cele identificate în cazurile clasice descrise în unele rapoarte OZN: iarbă tasată și arsă, arsuri pe scoarța copacilor, radiații neobișnuite, copaci sunt contorsionați în mod ciudat, deshidratare a vegetației, urme care apar pe sol fără nici o explicație (și uneori rămân mulți ani) , etc

Alti oameni povestesc observații similare cu cele ale rapoartelor OZN obișnuite: lumini de diverse forme și culori, voci, sunete ciudate, chipuri umane, umbre, baterii care se descarcă etc.

Una dintre concluziile mai puțin dezvoltate a studiului realizat de dr. Adrian Pătruț & co indică faptul că fenomenele se petrec cu predilecție în prezența unor anumite categorii de persoane. Mulți dintre cei care observă aceste fenomene în Pădurea Baciu au anumite preocupări oculte. Aceste concluzii se întâlnesc și în cercetările altor ufologiști și pot fi argumente importante care să indice natura ocultă a acestui fenomen și faptul că o anumită afinitate a observatorului cu fenomenul (sau cu inteligența din spatele acestuia) este necesară.

În plus, forma pe care fenomenul o ia pare să fie într-o anumită legătură cu genul de preocupări, convingeri și conținuturi mentale pe care observatorul le are. Observatorul este un participant la fenomenul observat, iar fenomenul se modelează pe (sau se sincronizează cu) psihismul observatorului !

Biologul clujean Alexandru Sift (1936-1993) – pionierul cercetărilor fenomenului OZN din Romania și a fenomenelor din Pădurea Hoia-Baciu, care a analizat temeinic fenomenul OZN din Pădurea Baciu timp de mai multe decenii, a refuzat să numească OZN-urile observate de el ”vehicule extraterestre”, pentru că această atribuire nu i s-a părut corectă.

El s-a referit mereu la structuri, forme sau apariții plasmatice, care nu sunt obiecte sau corpuri și, în nici un caz, la vehicule terestre sau extraterestre.

(Adrian Pătruț- Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu)

Alexandru Sift a afirmat că nu se poate vorbi despre un sistem de propulsie a acestor structuri aeriene, care nu sunt vehicule. El a precizat că unele dintre aceste structuri se pot observa și la nivelul solului. În viziunea sa, OZN-urile nu sunt deci distincte de restul fenomenelor din Pădurea Baciu, ci doar un caz particular al formelor plasmatice aeriene!

Vorbind despre alt gen de apariții din Pădurea Baciu- sfere luminoase care se deplasează prin aer – Florin Gheorghiță și Alexandru Sift indică faptul că acestea emit halouri mari strălucitoare sau halouri întunecate care le ascund de ochiul uman, iar la aterizarea lor, vegetația era puternic afectată, uneori iarba nefiind refăcută nici măcar după un an.

Comportamentul lor pare să fie de natură inteligentă… Documentația […] demonstrează astfel că o mare parte dintre fenomene luminoase neidentificate care zboară prin atmosfera terestră nu sunt obiecte materiale, cu motor și instrumente de bord, așa cum ne imaginăm că ar fi OZN-urile.

 

De fapt, și OZN-urile propriu-zise sunt capabile să producă halouri aerodinamice luminoase foarte asemănătoare cu aceste alte fenomene…Problema legăturii dintre aceste globuri și OZN-urile propriu-zise va constitui un capitol distinct în marea problemă a studiului științific al OZN-urilor.

(Florin Gheorghiță – Weird ‘Flying Globe’ Photographs in Romania)

Dintre concluziile lui Alexandru Sift – citate de prof. univ. dr. Adrian Pătruț în cartea sa – menționăm următoarele:

1. Există o lume corespondentă celei fizice, de obicei invizibilă pentru noi.

2. Fenomenele semnalate [inclusiv cele OZN- n.n] sunt manifestări ale acestei lumi.

3. Fenomenele observate apar mai ales sub formă de structuri organizate.

4. Numărul structurilor vizibile cu ochiul liber este mult mai mic decât cel al structurilor invizibile, dar care pot fi fotografiate.

5. După aspectul aparent, structurile pot fi clasificate în forme geometrice, protoantropoizi, antropoizi și forme animale;

6. Teoretic și practic sunt posibile orice forme și orice transformări de forme.

7. Fenomenele observate au la bază un substrat parabiologic provenit din sisteme vii (plante, animale, oameni), care poate fi denumit plasmă biologică.

8. După semnificație, structurile observate pot fi încadrate în cel puțin trei categorii: forme gând, spirite dezîncarnate și expresii ale unui mecanism parabiologic ce s-ar afla la baza vieții și evoluției biologice.

9. Aparițiile religioase (teofaniile) aparțin aparițiilor plasmatice.
OZN-urile sunt un caz particular al aparițiilor plasmatice. Numărul OZN-urilor vizibile cu ochiul liber este mult mai mic decât al celor invizibile.

Gregorian Bivolaru – care a realizat anumite determinări de natură paranormală a zonei – atât înainte cât și după revoluție, considera -în aceeași carte – că fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu sunt manifestări ale unei lumi paralele în puncte de interferență interdimensionale, iar pădurea în sine este ”o poartă de acces spre un tărâm tainic”. El afirma:

Majoritatea manifestărilor de natură bioplasmatică [din Pădurea Baciu] – materializări, dematerializări, semi-materializări cu apariții de forme, de multe ori umane sau umanoide, invizibile de obicei cu ochiul liber, dar care pot fi fotografiate) se datorează unei structurări (modulări) a bioplasmei libere de către câmpul psihoenergetic prezent în mediul ambiant (denumit câmp noesic).

O altă prezentare reușită a fenomenului din Pădurea Hoia-Baciu este realizată de Daniel Roxin în filmul său documentar Padurea Baciu, un Triunghi romanesc al Bermudelor. El se întreabă – pe bună dreptate – dacă nu cumva aceste apariții au la bază o interferență a realității noastre fizice cu alte lumi sau dimensiuni ale existenței.

În aceeași carte a sa (Fenomenele de la Pădurea Hoia-Baciu) Adrian Pătruț apreciază că

Încercările de a interpreta aceste manifestări ca produse ale unor civilizații extraterestre evoluate sunt inacceptabile. Manifestările trebuie considerate evenimente de interfață între domenii distincte ale realității obiective, respectiv între realitatea fizică și o realitate de ordin superior (…interfața și originea bioplasmei trebuie căutate în subplanurile eterice)…

 

Termenii tehnico-inginerești angajați : obiect, corp, vehicul, navă, mașină de zbor, folosiți cu nonșalanță de majoritatea ufologiștilor contemporani, sunt absolut inacceptabili și trebuie abandonați.

 

Toate OZN-urile, fie ele ‘tari’ sau ‘moi’ [terminologie propusă de John Keel care se referă la gradul de materializare și de soliditate aparentă a acestora- n.n] sau invizibile, ar fi doar un caz particular al aeroformelor bioplasmatice geometrice. Acest punct de vedere constituie un motiv pentru a-mi afirma aversiunea față de ipotezele care susțin caracterul tehnologic și originea extraterestră a OZN-urilor.

Și în alt loc, în aceeași carte, afirmă:

Numărul neobișnuit de mare de observații și imagini fotografice de OZN-uri ”tari”, ”moi” și invizibile, obținute pe o suprafață de câțiva kilometri pătrați, în zona Pădurea Hoia-Baciu, demonstrează că cele trei categorii nu reprezintă fenomene distincte, ci aparțin aceluiași tip de manifestări.

Dr. Adrian Pătruț arată că numărul total al OZN-urilor tari, moi sau invizibile din zona Pădurii Hoia-Baciu sunt de ordinul a câteva mii pe an, ceea ce ar fi absurd dacă s-ar încerca argumentarea ideii că ele sunt nave spațiale sosite de pe alte planete (așa cum afirmă acum Steven S. Greer și alți adepți ai ipotezei extraterestre – ETH).

În acord cu ideile lui Carl Gustav Jung despre fenomenul OZN, Adrian Pătruț afirmă că aceste fenomene ar putea fi o intersecție între lumea subiectivă a conștiinței și lumea obiectivă a fizicii!Și, la unison cu Jacques Vallee, John Keel, J. Allen Hynek, Terence McKenna, Brad Steiger și alții (dar poate chiar mai radical decât aceștia), prof. univ. dr. Adrian Pătruț concluzionează excelenta sa investigație asupra fenomenelor din Pădurea Hoia-Baciu cu o observație importantă despre natura fenomenului OZN în ansamblul său:

Observațiile și imaginile de la Pădurea Hoia-Baciu demonstrează încă o dată caracterul naiv și chiar primitiv al ipotezei extraterestre clasice, denumită pitoresc ipoteza ‘piulițe și șuruburi’ (‘nuts and bolts’), care susține originea extraterestră și caracterul tehnologic al OZN-urilor.

 

OZN-urile sunt ceva mult mai complicat și dificil de înțeles decât simplele nave extraterestre decupate din paginile literaturii science-fiction.

 

Considerăm că despre OZN-uri se poate afirma doar că ele reprezintă manifestări ale unei realități de ordin superior, înveșmântate în haine amăgitoare croite de propriile noastre minți. Atât și nimic mai mult…Ele nu sunt nimic din ceea ce noi ne-am putea imagina.

Cred că puțini au reușit să sintetizeze atât de tranșant concluziile de bază pe care le exprim și eu prin articolele publicate pe acest website și anume ideea că, după toate datele pe care le avem pănă la ora actuală, OZN-urile nu par deloc a fi extraterestre și că toate ideile legate ipoteza extraterestră sunt speculative, (foarte adesea) paranoide și nefundamentate !