Nimic ! Mai mult ca sigur, nu ar fi nimic nou și esențial în ceea ce privește înțelegerea fenomenului. Sigur, ar fi o creștere semnificativă a cantității de date și informații despre OZN-uri, datorită milioanelor de pagini de dosare care zac în arhivele secretizate americane, dar – foarte probabil – nu va spori prea mult cunoașterea reală a fenomenului.

Mândria actuală a lui Steven S. Greer de a fi inițiat Proiectul Disclosure și speranțele lui legate de rezultatele acestuia sunt foarte foarte puțin justificate, iar science-fiction-ul pe care îl prezintă credulilor merită doar aplauzele pe care le-ar putea primi un spectacol de teatru mediocru. Dezvăluirea ar fi , întradevăr, binevenită dar, chiar dacă se va face total – ceea ce, personal, nu cred că voi ajunge să văd în viața asta – sunt convins că nu va împlini nici una dintre speranțele utopice ale lui Greer și ale adepților săi legate de contactul direct cu extratereștri, de energia liberă și de o Nouă Eră miraculoasă și extraterestră în istoria umanității.

Asta pentru că – așa cum am arătat și voi mai arăta în multe alte articole – mai mult ca sigur nu există nici un omuleț verde cu cap mare în custodia guvernului SUA și nici o farfurie zburătoare de pe altă planetă în hangarele din Aria 51 și nicio colaborare secretă între guvernul SUA și vreuna dintre numeroasele și utopicele Federații Galactice Interplanetare. Guvernul SUA este mult prea ocupat cu acapararea petrolului din Orientul Mijlociu pentru a fi inteligent din partea noastră să presupunem că ar avea la dispoziție rezervele nelimitate oferite de vreo tehnologie de tip free-energy de proveniență extraterestră. Americanii sunt mult prea pragmatici pentru a nu începe să scoată bani adevărați din tot ce-ar însemna o astfel de tehnologie, dacă ar avea așa ceva la dispoziție (și asta dincolo de interesele lor politice și economice globale).

Secretizarea dosarelor OZN există din mai multe motive:

1. guvernul SUA este la fel de neputincios ca și oricare altul în înțelegerea fenomenului; a arăta că nu știe nimic ar fi însă o dovadă de slăbiciune;

2. guvernul SUA și serviciile secrete pot folosi în nenumărate moduri convingerea generală în extratereștri și credința că la nivel oficial există cu adevărat o înțelegere a fenomenului. A lăsa publicul să fie convins că are (și că înțelege) toate secretele dă o impresie de putere.

3. există rațiuni de securitate pentru care multe informații trebuie păstrate secrete. Cred că nu se poate subestima tensiunea diplomatică, senzația de insecuritate și perspectiva unui posibil război nuclear care predomina după primul război mondial sau în timpul Războiului Rece (și care mai predomină și acum). Orice informații legate de securitatea aeriană trebuiau monitorizate și clasificate. De asemenea, se credea că isterizarea populației cu privire la OZN-uri (care se producea automat prin publicarea în mass-media a rapoartelor OZN) putea prezenta o amenințare la securitatea națională. Faptul că multe date au fost secretizate este de înțeles.

4. este foarte probabil ca, în spatele unora dintre experiențele OZN să se afle chiar serviciile secrete care au capacitatea – și poate chiar și interesul – de a orchestra multe dintre aceste scenarii. S-a arătat faptul că multe experiențe de tip OZN maschează de fapt experimente militare de altă natură. A face opinia publică se se creadă că este vorba de OZN-uri poate fi o distragere a atenției de la ceea ce se petrece de fapt;

5. documentele asa-zis extraordinare care au iesit la suprafață reflectă aceasta dualitate a guvernului SUA, arătând și că au existat încă din anii 50 (și mai mult ca sigur încă există și astăzi) investiții masive în fabricarea unor mașini de zbor care să semene cu ceea ce lumea crede că OZN-urile sunt ( vezi documentul desecretizat aferent proiectului 1794 cu privire la afacerea AVROCAR și prezentarea video care însoțește acest document). Probabil că multe dintre rapoartele OZN de astăzi au la bază doar experimente realizate cu aceste mașini de zbor fabricate în secret pentru scopuri militare sau sociale.

6, așa cum a observat și Jacques Vallee, în multe dintre grupurile bazate pe credințele de tip OZN se află infiltrați agenți secreti, care monitorizează sau chiar implementează idei și principii care animă apoi tot felul de curente de opinie legate de OZN-uri. Ideile legate de extratereștri servesc așadar la anumite experimente sociale.

De fapt majoritatea informațiilor furnizate cercetătorilor de oficiali ai guvernului legate de presupusa colaborare a guvernului SUA cu extraterestri s-au dovedit a fi false! Jacques Vallee, în Mesagerii Decepției afirmă:

Membrilor serviciilor de informații [ cu care Vallee a discutat – n.trad.] le place să lase impresia că știu totul despre OZN-uri, dar că, desigur, nu pot dezvălui ceea ce știu. Sarcina lor este să pretindă că știu totul. Totuși, am ajuns să suspectez faptul că secretul real de la Washington – secretul care trebuie păstrat cu orice preț – este acela că serviciile secrete nu știu absolut nimic despre natura reală a fenomenului OZN, deși, cu siguranță, au nenumărate documente pline cu detalii tentate pe care însă nimeni nu a fost capabil să le pună cap la cap până în prezent.

De fapt, atitudinea reală a oficialilor americani față de fenomenul OZN a fost sintetizată foarte bine de cunoscutul sceptic și debunker Philip Klass care, la o emisiune televizată, spunea că există o excelentă modalitate de a afla cât de serios sunt luate în considerare rapoartele OZN: el îndemna oamenii să sune CIA-ul și să anunțe că un OZN plin cu extratereștri a aterizat în curtea lor și paria că următorul lucru pe care acești oameni l-ar fi auzit ar fi fost tonul telefonului închis de operatorul CIA!

Un aspect important trebuie deci înțeles. Pentru public, importantă este ideea că guvernul ascunde ceva și nu realitatea a ceea ce ascunde! Această percepție conferă Guvernului SUA putere de manipulare și avantaj strategic.

Însă trebuie ținut seama și de faptul că fenomenul OZN este global! A presupune că guvernul SUA are în dosare sau în hangarele din bazele secrete ceea ce nimeni altcineva nu are este total nerealist! Alte guverne au desecretizat deja multe din dosarele OZN și asta nu a adus nimic nou la înțelegerea fenomenului.

În plus -așa cum remarca și Vallee – înainte ca informațiile să ajungă într-un dosar secret, trebuie ca mai întâi să fi fost în mintea cuiva! Este greu de crezut că mii de martori oculari, din toată lumea, ar putea fi reduși total la tăcere chiar și de către un guvern atât de puternic cum este cel al SUA. Cercetători independenți – unii dintre ei cu mare influență chiar și la nivel oficial – au realizat studii temeinice asupra fenomenului și – deși au elaborat tot felul de ipoteze – nu au prezentat nici o dovadă concludentă care să arate că fenomenul ar fi de natură extraterestră, ba chiar din contră, există foarte multe argumente împotriva acestei ipoteze.

Ba mai mult, ipoteza extraterestră pare a fi avansată chiar și de unii membri obscuri ai serviciilor de informații. Experiențele directe ale lui Vallee, descrise în cărțile sale, sunt elocvente în acest sens, iar concluzia sa (cât se poate de valabilă și în cazul Proiectului Disclosure, după aproape 40 de ani de la publicarea ei în cartea Mesagerii Decepției) este clară:

Singura concluzie posibilă este aceea că oameni care pretind cu atât de mare aplomb că scot la suprafață ceea ce este acoperit par a fi exact cei care creează acoperirea datelor și informațiilor reale. Cineva face mult efort pentru a ne convinge de realitatea extratereștrilor, până la excluderea ipotezelor alternative, dar -posibil- mai importante.

Ca urmare, speranțele lui Greer & co. rămân exact așa cum au fost și până acum: halucinante, utopice și decepționante!​