Meade Layne (1882-1961), profesor la Universitatea Californiei de Sud și la Wesleyan Illinois și unul dintre primii cercetători în domeniul ufologiei și parapsihologiei, în cartea sa The Ether Ship Mystery (and its Solution) (1950) a propus o formă oarecum ezoterică a ipotezei interdimensionale, care a fost susținută mai târziu, într-o formă mai complexă și documentată, de Vallee.

Primele sale scrieri și cercetări ale sale legate de fenomenul OZN preced momentul experienței OZN relatată de Keneth Arnold în 1947. Layne a propus ideea că fenomenul OZN nu are o natură extraterestră, ci una para-psihică și că își are originea în Etheria – o dimensiune alternativă care – afirma el – există lângă a noastră dar care, în general, rămâne ascunsă simțurilor și accesului oamenilor obișnuiți, fiind accesibilă doar inițiaților. Această dimensiune ar corespunde probabil la ceea ce în ezoterismul occidental este cunoscut sub denumirea de ”planul eteric”, în timp ce alții o confundă cu ”planul astral”.

În cartea The Ether Ship Mystery (and its Solution) , Layne afirma:

‘Navele’ eterice sunt de multe feluri și nu toate sunt sub forma unor discuri. Unele sunt lungi, în formă de țigară, altele sunt de forma unor baloane sau dirijabile, unele au aripi. Multe dintre ele par a-și schimba forma în aer. Culoarea lor variază de asemenea. Unele par ca niște mingi de foc, altele sunt acompaniate de fum, vapori sau au o aparență luminoasă. Unele sunt translucide sau strălucesc din interior. Se deplasează cu viteze variate, de la zero (când sunt staționare) la mii de mile pe oră.

 

Ele variază și în mărime, de la câțiva yarzi în diametru la dimensiuni aproape incredibile – avem rapoarte credibile cu referire la cel puțin o ‘navă’ de zece mile în lungime. Ele au un mod curios de a dispărea subit atunci când sunt vizibile si de a-și schimba forma fără a schimba distanța [ față de privitor- n.trad].

 

Este bine ca toate aceste lucruri să fie păstrate în minte, pentru că orice explicație plauzibilă trebuie să le acopere pe toate; nu este suficient să inventăm o teorie doar pentru câteva dintre aceste caracteristici.

Mai întâi Layne ne spune ce nu sunt discurile zburătoare:

Nu sunt iluzii, fantezii sau minciuni. Nu sunt construite de vreun guvern străin sau de al nostru. Nu vin din adâncurile mării – deși unele pot intra uneori în mare. Nu vin din regiunile polare, sau din Tibet sau Java…Nu sunt construcții ale Atlanților sau ale altor popoare antice…Nu vin de pe alte planete ale sistemului nostru solar sau de pe orice alt corp ceresc cunoscut nouă.

Apoi Layne ne spune că obiectele zburătoare

vin dintr-o regiune a existenței numită Etheria, adică din planul sau nivelul eteric.

După Layne, această regiune nu este undeva departe în spațiul cosmic.

Etheria este aici! De-a lungul, înăuntrul și înafara lumii noastre.

Layne afirma deci răspicat faptul că fenomenul OZN nu are de-a face – în nici un caz – cu vreo tehnologie extraterestră și că nu avem de-a face neapărat cu ceva de pe altă planetă. (Evident, susținătorii ipotezei extraterestre i-au trecut cu vedere teoria).

După spusele lui Layne, aceste vehicule sunt conduse de Eterieni. Despre aceștia, Layne afirmă că

în general, nu sunt nici prietenoși, nici ostili, ci mai degrabă indiferenți față de noi.

Totuși ei ne pot face rău dacă îi urmărim sau îi atacăm, motiv pentru care – spune el – avioane ale Forțelor Armate Aeriene au fost distruse datorită interferenței cu câmpul magnetic puternic al acestor nave eterice.

În plus, în viziunea lui Layne, Etheria nu ne este nici nouă, oamenilor, complet necunoscută.

Noi înșine suntem Eterieni, la origine. Etheria este adevărata casă a rasei umane.

În conformitate cu afirmațiile lui Layne, OZN-urile se materializează și se dematerializează în spațiul gol, devenind vizibile în timp ce mișcarea lor atomică este încetinită.

Aceste obiecte sunt construite din materia planului eteric și ne sunt imperceptibile, din moment ce ele există în ceea ce noi numim ”spațiul gol”.

 

Ele intră în planul nostru adică pe nivelul nostru de percepție printr-un proces de materializare… rata lor de vibrație este încetinită până ce ele devin vizibile. Este ca și cum un ventilator și-ar încetini mișcarea până ce brațele elicelor sale ar deveni vizibile.

 

Pentru un eterian, un obiect care s-ar materializa în câmpul nostru de percepție s-ar dematerializa în al său; pentru noi se materializează în câmpul nostru de percepție și se dematerializează atunci când se reîntoarce în starea sa eterică.

Layne era de părere că unele dintre aceste nave eterice s-ar putea ”prăbuși” – în sensul de a fi ”prinse” în densitatea planului fizic, iar corpurile materializate ale ocupanților ar fi fost sau ar fi putut fi găsite în aceste discuri (ceea ce, evident, a alimentat ulterior imaginația adepților teoriilor conspirației).

După Layne, avem deci de-a face cu un fenomen ocult și nu cu unul material, iar acest fenomen ar fi stat la baza multora dintre mitologiile antice. Pentru Layne, eterienii nu sunt zei, ci ființe eterice muritoare venite pentru a contacta pământenii și a înțelege mai mult despre univers.

Interesat de kabbala și de fenomenele oculte, Layne a sesizat caracterul non-material al acestor apariții. El credea că este posibil ca ființele umane care au anumite puteri psihice să interacționeze cu eterienii, exemplul cel mai evident pentru el fiind acela al unui medium din vremea sa, pe nume Mark Probert, care, aparent, i-ar fi confirmat teoria.

Ideea de bază a lui Layne rămâne: fenomenul OZN este interdimensional!