Dr. J. Allen Hynek (1910-1986) a fost astronom, profesor și ufologist american de origine cehă. Considerat a fi ”părintele fondator al ufologiei”, el a fost consultant științific pentru cercetările realizate asupra fenomenului OZN de Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii în trei proiecte succesive: Project Sign (1947-1949), Project Grudge (1949-1952) și Project Blue Book (1952-1969), realizând, simultan, și cercetări independente ale fenomenului.

Dr. Hynek este renumit și prin faptul că a dezvoltat cel mai important sistem de clasificare a experiențelor de tip OZN și anume sistemul Close Encounter. Conform acestui sistem, experiențele OZN pot fi de trei feluri :

1. Întâlniri de gradul I – atunci când există doar contact vizual cu un OZN

2. Întâlniri de gradul II – atunci când contactul vizual este însoțit de dovezi fizice

3. Întâlniri de gradul III – atunci când sunt văzuți și ocupanții OZN-urilor

(Alți cercetători, cum ar fi Jacques Vallee, au dus această clasificare mai departe.)

Hynek este considerat părintele conceptului de analiză științifică a rapoartelor și urmelor lăsate de OZN-uri.

El a scris și câteva cărți: The UFO Experience: A scientific enquiry , The Edge of Reality: A progress reports on the unidentified flying objects (împreună cu Jacques Vallee), The Hynek UFO Report și Night Siege – The Hudson Valley UFO Sightings (împreună cu Bob Pratt), arătând, de asemenea și un interes timpuriu pentru ocultism și fenomenele paranormale.

Dr. Hynek a servit și ca consultant pentru filmul lui Steven Spielberg din 1977 Close Encounters of the Third Kind, film în care a și apărut într-o scurtă secvență.

Implicarea inițială în fenomenul OZN și Proiectul Blue Book

În 1948 Hynek a fost solicitat de armata SUA să participe la cercetarea numeroaselor rapoarte care apăreau în legătură cu OZN-urile. El trebuia să decidă dacă descrierea OZN-urilor se putea explica din punct de vedere astronomic.

Inițial Hynek a fost sceptic în ceea ce privește realitatea rapoartelor OZN. În 1948 Hynek declara că întregul subiect pare de-a dreptul ridicol și era convins că fenomenul putea fi explicat prin faptul că martorii aveau erori de percepție sau confundau fenomene sau elemente naturale (anumite stele, planeta Venus, păsări, baloane sau gaze naturale de mlaștină etc) cu obiecte zburătoare neidentificate (OZN-uri). Chiar și mai târziu – când a început să-ți schimbe opiniile personale legate de fenomen – el a păstrat o parte din aceste explicații pentru public, justificând apoi această atitudine pe de o parte prin necesara precauție a omului de știință, iar pe de altă parte prin faptul că aceasta era ceea ce se aștepta de la el, din considerente de natură militară și socială.

Schimbarea opiniei inițiale

După investigarea temeinică a sute de cazuri și rapoarte (inclusiv cele realizate de martori foarte credibili: astronomi (cum ar fi Clyde Tombaugh – cel care a descoperit planeta pitică Pluto, piloți, personal militar, polițiști etc), Hynek a concluzionat că fenomenul OZN este autentic.

El a remarcat faptul că procentul astronomilor care au văzut un OZN este chiar mai mare decât procentul de populație care pretinde că a văzut OZN-uri (deși mulți astronomi nu declară deschis asta datorită fricii de ridicol).

Hynek a început, de asemenea, să condamne atitudinea arogantă și superficială a anumitor oameni de știință cu privire la rapoartele legate de fenomen și la martorii acestuia. El afirma:

Ca om de știință trebuie să fiu atent la lecțiile trecutului; de prea multe ori s-a întâmplat ca probleme de mare importanță pentru știință să fie trecute cu vederea din cauză că noul fenomen nu se încadra în paradigmele acceptate ale științei din acea vreme. (The UFO Phenomenon – Daniels, Schneidman)

Deși a păstrat mereu o atitudine rezervată, treptat însă Hynek a început să nu fie de acord cu concluziile Proiectului Blue Book, indicând faptul că cercetarea autentică a dovezilor nu era cu adevărat realizată. Proiectul Blue Book a fost încheiat în 1969, iar Hynek a devenit mult mai deschis în exprimarea concluziilor sale.

Hynek : Ipoteza extraterestră nu se susține

În 1973, J. Allen Hynek a fondat CUFOS (Center for UFO Studies), în scopul analizei științifice a cazurilor OZN, iar în 1978, alături de Dr. Jacques Vallee și Dr Claude Poher, a prezentat un discurs la Națiunile Unite despre importanța studierii fenomenului OZN.

Tot în 1973, la simpozionul anual MUFON, Hynek a exprimat dubii cu privire la ipoteza extraterestră (interplanetară sau intergalactică) care era – și este și astăzi – ipoteza cea mai răspândită. O explicație simplă era dată de faptul că experiențele OZN erau într-un număr mult mai mare decât indicau statisticile Proiectului Blue Book, ceea ce indică absurdul oricărei motivații care s-ar putea afla în spatele unei vizitări extraterestre din spațiul îndepărtat.

Câteva observații plauzibile pe an, în întreaga lume ar susține ipoteza extraterestră – dar mii de astfel de experiențe în fiecare an? Din regiuni foarte îndepărtate ale spațiului? Și cu ce scop? Ca să ne sperie, oprindu-ne mașinile, agitând animalele, sau zăpăcindu-ne cu tot felul de farse fără rost?

Într-o scrisoare prezentată la Simpozionul Institutului American de Aeronautică și Astrofizică în anul 1975 el scria:

Dacă nu credeți, v-aș cere să explicați – cantitativ și nu calitativ – fenomenul raportat al materializării și dematerializării, al schimbării formei, al plutirii lipsite de orice zgomot în câmpul gravitațional al pământului, al accelerării care – pentru o masă apreciabilă – necesită surse energetice aflate mult în afara capacităților prezente, fie ele chiar și teoretice, să explicați de asemenea efectul raportat de interferență electro-magnetică, efectele psihice asupra martorilor, inclusiv pretinsele comunicări telepatice.

Hynek a adus multe argumente care neagă validitatea ipotezei inteligenței extraterestre și sprijină ipoteza inteligenței extra-dimensionale (EDI) pentru explicarea fenomenului OZN. În 1977, la Primul Congres Internațional UFO, susținut în Chicago, Hynek spunea:

Nu trebuie să ne întrebăm care ipoteză explică cele mai multe fapte, ci care ipoteză explică cele mai enigmatice fapte! 

El a spus că există, desigur, probe care să explice ambele ipoteze, dar că ipoteza extraterestră nu explică toate cazurile.

În sprijinul ipotezei extraterestre există cazurile apariției pe radar și cazurile în care au fost lăsate urme fizice.

Ca argumente pentru ipoteza inteligenței extradimensionale, pe lângă argumentul materializării și al dematerializării, există fenomenul de tip poltergeist (fantomatic); fotografiile unor OZN-uri, uneori într-un singur cadru, OZN-urile nefiind văzute de martori; schimbările de formă ale OZN-urilor care apar chiar în fața martorilor; problema enigmatică a comunicării telepatice; întâlnirile de gradul 3, în care creaturile din OZN-uri par a fi perfect acomodate cu atmosfera și gravitația terestră; nemișcarea bruscă care apare în prezența OZN-ului; levitația mașinii sau persoanei; dezvoltarea unor abilități psihice după întâlnire.

Avem două aspecte ale aceluiași fenomen sau două seturi diferite de fenomene?

se întreba Hynek atunci.

Deși nu a negat în totalitate posibilitatea ca o civilizație avansată să posede o tehnologie capabilă să cuprindă și să manevreze atât dimensiunea fizică cât și pe cea psiho-mentală, Hynek a rămas fidel ideii că nu există probe credibile care să susțină această ipoteză și care să justifice maniera înșelătoare în care acest fenomen se manifestă.

Sunt prea multe lucruri împotriva acestei ipoteze. Pare de neconceput pentru orice formă de inteligență să ajungă aici de la o așa mare distanță doar pentru a face lucruri ridicole!  (Interviu cu J.A. Hynek pentru NBC publicat parțial și în nr. din 4 oct. 1975 al Revistei Nature)

Cu aceeași ocazie el a afirmat limitele științei actuale de a explica fenomenul:

Atunci când soluția va apărea, ea va implica un adevărat salt cuantic. Va trebui să acceptăm faptul că fenomenul OZN este dincolo de o explicație convențională și evidentă: este o situație simultan șocantă și paradoxală. (dintr-un articol publicat în Technology Review, iulie 1981)