Ce s-ar întâmpla dacă ipoteza creării oamenilor de astronauții antici – propusă de Zecharia Sitchin – ar fi corectă? Ce implicații ar avea această teorie dacă ar fi adevărată?

Răspunsurile sunt evidente! Ar însemna că:

1. Ființa umană este lipsită de demnitate inerentă (fiind creată, la urma urmei- conform interpretării dată de Sitchin tradiției mesopotamiene – pentru a fi un sclav al extratereștrilor).

2. Nu există nici un scop mai înalt pentru viața ființei umane (din moment ce a fost creată de o ființă care a fost creată la rândul ei, nu poate să transceandă condiția unei creaturi).

3. Ar însemna că ideea legată de superioritatea unei rase față de alta este adevărată (din moment ce mai mult din sângele ”divin” a lui anunnaki a ajuns la unii oameni decât la alții – conform interpretării lui Sitchin).

4. Creatorii extratereștri nu ne sunt ”frați cosmici”, ci stăpâni! Ei au drepturi asupra noastră (vezi și răspunsul nr.1).

Și câteva întrebări adiacente. Dacă extratereștrii ne-au creat (prin manipulare genetică pentru a fi sclavi, potrivit teoriei lui Zecharia Sitchin), oare ne și iubesc? Cum putem ști asta? Și ce fel de iubire ar fi aceea? Și cum putem să avem încredere în ei?

Deși într-o formă foarte comercială, aceste întrebări sunt ridicate și în filmul SF Prometheus, film care are la bază ideea panspermiei directe și care a fost parțial inspirat de teoria astronauților antici (iar ”răspunsurile” filmului – dacă ar fi să imaginăm un scenariu de pornire similar cu al acestuia – nu sunt deloc încurajatoare).

Mi se pare uluitor faptul că cei care promovează ideile aberante ale lui Sitchin nu-și pun deloc nici măcar una dintre aceste întrebări de bun simț!