Una dintre cele mai greșite și mai speculative concepții datorate neînțelegerii naturii zodiacului și acceptării fără discernământ a Zodiacului Sideral este teoria Erelor Astrologice. Cu siguranță că, cel puțin o dată în viață, aproape fiecare a auzit vorbindu-se despre Era Peștilor sau despre și mai renumita Eră a Vărsătorului!

Teoria Erelor astrologice se bazează pe ideea că mișcarea punctului vernal (a punctului în care Soarele se află la echinocțiul de primăvară) prin constelațiile ecliptice – mișcare retrogradă în raport cu ordinea convențională a semnelor zodiacului – ar avea semnificația astrologică și spirituală care corespunde naturii fundamentale a zodiilor traversate.

Punctul vernal parcurge ecliptica în cca 25.920 de ani, ceea ce presupune, în medie, o perioadă de 2160 ani pentru fiecare zodie siderală (asta dacă se consideră că zodiile siderale ocupă sectoare egale de ecliptică și dacă se aproximează o medie a vitezei mișcării precesionale de 1 grad zodiacal la 72 ani).

Prin urmare, în teoria erelor astrologice se consideră că perioada care corespunde traversării – de către punctul vernal, a fiecărei zodii siderale poartă, ca încărcătură spirituală, mentală, energetică și vibrațională toate caracteristicile zodiei în cauză, diferența fiind aceea că, în loc ca aceste caracteristici și specificități să se refere la indivizi, ele se referă la perioade importante ale istoriei întregii umanități.

Cu alte cuvinte, Era Peștilor ar corespunde, în ce privește vibrația energetică, tendințele sociale, politice, religioase, aspirațiile și orientarea umanității în ansamblul său, caracteristicilor generale și fundamentale ale Zodiei Peștilor, Era Vărsătorului ar corespunde Zodiei Vărsătorului etc etc. Se presupune astfel că ciclul complet al erelor astrologice ar marca și un ciclu al evoluției umanității și vieții pe Pământ.

Teoria erelor astrologice mai presupune ideea că fiecare început de nouă eră este marcat de apariția pe Pământ a unui avatāra, a unei ființe divine (care ar fi chiar Dumnezeu încarnat!) care vine pentru a aduce pe Pământ mesajul spiritual fundamental al erei respective.

Astfel, potrivit acestei teorii, Era Peștilor ar fi fost marcată, din punctul de vedere al mesajului spiritual, de Iisus Christos (începând deci odată cu acesta) urmând ca Era Vărsătorului să fie marcată de așa-numitul avatar buddhist Maitreya, de echivalentul său hindus Kalki sau de alte persoane divine (în general ”împrumutate” din tradițiile orientale) cu roluri similare.

Nu este deloc clar când anume ar urma să înceapă Era Vărsătorului, deși multi adepți ai acestei teorii caută să ne convingă că aceasta eră deja a început sau că tocmai este pe cale să înceapă .

Câteva idei și aspecte de natură ezoterică par a întări convingerea generală că ideea acestor ere este validă. Una dintre acestea este aparenta sincronicitate dintre începutul Erei Pestilor și nasterea lui Iisus ; astfel, Iisus, “mielul lui Dumnezeu (adica, simbolic vorbind, arhetipul zodiei Berbecului – mielul) se sacrifică (Peștii- semnul zodiacal asociat sacrificiului din compasiune), devenind astfel un model divin și o cale de mântuire accesibilă fiecăruia. Asocierea lui Iisus cu Era Pestilor pare a fi accentuată și de faptul că primii creștini foloseau, în semn de recunoaștere, simbolul unui pește (a cărui denumire în greacă – ICHTHYS – este un acronim pentru Iēsous Christos, Theou Yios, Sōtēr adică Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, Salvator).

Al doilea aspect care pare a întări credința în Erele astrologice este explozia știițifico-tehnologică, liberalizarea și tendința către globalizare din ultimele decenii care alimentează speculațiile privind începutul sau apropierea de începutul Erei Vărsătorului, prin raportare la calitățile zodiei cu același nume. Mulți se bucură pentru că scapă de Era Peștilor și ajung într-o nouă eră a libertății și fraternității, a tehnologiei și energiei libere – adică ceea ce se presupune a fi Era Vărsătorului.

Desigur, aceste idei par a fi suficient de misterioase și atrăgătoare pentru cei care cred în valabilitatea acestor ere. Este de remarcat însă faptul că, de regulă, teoria erelor astrologice este acceptată cu mult prea multă usurință și superficialitate de către cei care vor să pară că înțeleg câte ceva din ceea ce se petrece, din punct de vedere spiritual, în planul evolutiei umanității. Adevarul este însă ca această găselniță pseudo-astrologică este total invalidă și, în viziunea mea, extrem de periculoasă din punct de vedere social și spiritual!

 

Dar care sunt problemele cu această idee?

 1. Mai întâi, pe langă problema ridicată de faptul că zodiile ”siderale” de lungimi egale – pe baza cărora se determină Erele Astrologice, nu sunt tot una cu constelațiile ecliptice reale, nici ca dimensiune, nici ca număr (deci constelațiile reale nu pot fundamenta – sub nici o formă – un Zodiac de 12 ere egale ca durată), problema fundamentală este legată de semnificația lor reală.

A existat și există – atât în astrologie cât și în știință – concepția greșită că anticii ar fi atribuit vreo semnificație reală constelațiilor zodiacale. În fapt, asta nu s-a întâmplat decât accidental; constelațiile nu au de fapt nici o semnificație astrologică intrinsecă; singurul element pe care-l au în comun cu zodiile reale fiind denumirea lor !

Rolul astrologic al constelațiilor a fost doar acela de a marca in mod vizibil – într-o anumită perioadă de timp – corespondența cu procesele care, în fapt, sunt corelate cu semnificația zodiilor tropicale și deci a Zodiacului Tropical, cu care, în prezent nu mai corespund din punct de vedere temporal și spatial. Ptolemeu a clarificat acest lucru indicând faptul că adevăratul Zodiac este cel tropical, dar pentru că înțelegerea reală a naturii zodiacului s-a pierdut din cauza obișnuinței de a-l corela vizual cu constelațiile, ideea că zodiacul sideral ar avea semnificație a rămas ”agățată” de modul de raportare la zodiac pe care unii autori antici și moderni l-au avut.

(Pentru explicații mai detaliate urmărește secțiunea de astrologie a acestui website și consultă materialele detaliate care se vor adăuga în timp și care vor demonta ideea că zodiacul sideral ar fi fost considerat – în concepția sa originară- cu adevărat semnificativ în astrologie).

2. În al doilea rând, sunt foarte surprins de faptul că nici unul dintre cei care vehiculează ideea evoluției umanității de-a lungul erelor nu se gândește la faptul că, din punct de vedere astrologic, procesul dezvoltării (atât la nivel de individ, cât și la nivel de grup) se indică prin procesul parcurgerii zodiilor in sensul lor direct si nu retrograd, adică de la Berbec către Taur, Gemeni etc până la Pești și nu invers (în sensul mișcării ciclice a punctului vernal adică de la Berbec, prin Pești către Vărsător, Capricorn etc, adică în sensul invers ordinii naturale a Zodiacului).

Berbecul exprimă – desigur în sensul său pur arhetipal – procesul cel mai individualist, mai fragmentat și mai putin integrat al Zodiacului, proces în care apare un nou impuls către manifestarea tendințelor karmice, după care restul semnelor integrează aspecte din ce în ce mai vaste și mai universale; parcurgând zodiacul în acest mod se trece prin fiecare experiență (Taur, Gemeni etc) în care se absoarbe și se integrează în conștiința din ce în ce mai mult din ceea ce există în afara acesteia ajungându-se astfel, eventual – la procesul de integrare a tuturor contradicțiilor și polarităților și de fuziune a mentalului cu materialul, a interiorului cu exteriorul, a sacrului cu profanul – proces simbolizat de semnul Peștilor.

În nici un caz nu există evoluție în sens invers, plecând de la Pești înapoi către Berbec, pentru că asta ar presupune un proces involutiv de dezintegrare și fragmentare a ființei umane sau – în cazul teoriei erelor – a umanității și a vieții în ansamblul lor.

Astfel, adeptii teoriei erelor astrologice, pentru a face cât mai atrăgătoare ideea că, actualmente, ne apropiem de / trecem în Era Vărsătorului, accentuează în mod nejustificat defectele semnului zodiacal al Peștilor comparându-le cu binefacerile zodiei Vărsătorului, care ar urma să guverneze umanitatea în viitoarele două milenii. Ei afirmă că, trecând în Era Vărsătorului, scăpăm de perioada confuziei spirituale și a misticismului obscur al Erei Peștilor și ne îndreptăm către solidaritatea socială, dezvoltarea științifică fără limite și prietenia universală a erei Vărsătorului.

Dar dacă echivalența astrologică s-ar aplica cu adevărat, asta ar însemna că am putea spune și că umanitatea, în loc să evolueze de la confuzia și dependențele Peștilor către claritatea și liberatea Vărsătorului, de fapt ar involua de la sensibiltatea artistică profundă, compasiunea spirituală, spiritul de sacrificiu și iubirea mistică, specifice tot Peștilor, către răceala, rigiditatea mentală, detașarea savantă, excentricitatea și spiritul elitist al Vărsătorului. Luînd în calcul defectele zodiilor, am ajunge, ca umanitate, din cca 2000 în 2000 de ani la duritatea și ierarhiile sociale rigide și dictatoriale ale Capricornului, la dogmatismul fanatic și la marketingul spiritual fățarnic al Săgetătorului, la mlaștina întunecată și tenebroasă a dorințelor și instinctelor Scorpionului etc etc, adică din lac în puț și din rău în mai rău, pentru că fiecare zodie care urmează în acest ciclu al Erelor se află  – referindu-ne, desigur, la ordinea lor procesuală! – pe un nivel inferior de integrare socială și de organizare internă față de cea aflată înaintea ei în această mișcare retrogradă prin Zodiac.

Din punct de vedere istoric sau spiritual selecția unor evenimente sociale pentru a justifica o astfel de idee despre lume este extrem de nedreaptă! A spune că acum am intrat sau intrăm în Era Vărsătorului pentru că impactul tehnologiei este foarte rapid și accentuat și pentru că există o tendință accentuată către globalizare (Zodia Vărsătorului fiind corelate cu dezvoltarea tehnologică și globalizarea) este la fel ca și cum am spune ca am fi intrat în Era Berbecului pentru că inițiativa și antreprenoriatul, spiritul de competiție au ajuns la un nivel nemaîntâlnit, în Era Taurului datorită faptului că există o creștere fără precedent a bunăstării și a capitalului pentru o mare parte a populației, iar confortul personal este accentuat la fiecare pas, în Era Gemenilor pentru că interconectivitatea și comunicarea, dezbaterile, bârfele, învățarea și schimbul de idei pe toate canalele a crescut peste măsură, în Era Racului – pentru că nevoia de familie, de cămin și de intimitate este foarte mare, în Era Leului – datorită vedetismului și exhibiționismului, a jocurilor, cazinourilor, întrecerilor sportive, a teatrului și filmului, a epocii Hollywood-ului și Bollywoodului, a lidershipului charismatic și speculațiilor bursiere, în Era Fecioarei datorită muncii în exces, a hiper-specializării, a accentului mare pus pe igienă și curățenie, pe serviciile medicale și pe nutriție, în Era Balanței – datorită freneziei relațiilor, a căsătoriilor și divorțurilor, a acordurilor și contractelor, a competițiilor, a rolului important al justiției, în Era Scorpionului – datorită băncilor și asigurărilor, a creditelor de consum, a spionajului, terorismului și sexualității furibunde, a preocuparilor oculte, a investițiilor abile și manipulării emoționale etc etc.

Din acest punct de vedere este limpede ca ultimii 2000 de ani au la fel de multe si la fel de putine in comun cu zodia Pestilor cât au cu oricare din celelalte zodii. Ei nu au fost marcați numai de creștinism, de confuzie și de misticism etc ci au fost marcați și de invazii ale migratorilor și expediții de cucerire (Berbecul), de luare în posesie a terenurilor și bunurilor naturale (Taurul), de comerț și schimburi (Gemenii), de accentul pus pe familie și pe valorile tradiționale (Racul), de cavalerism, regalitate, nobilime și boierime (Leul), de muncș și eficientizare (Fecioara), de opoziții și contraofensive militare, de diplomație și tratative, de căsătorii, alianțe și pacturi strategice (Balanța), de sclavagism, iobagie și exploatarea omului, de conspirații și asasinate, de înflorire a ocultismului (Scorpionul), de explorare și descoperiri de noi teritorii, de idei și mișcări filozofice și religioase, de cruciade (Săgetătorul), de tot felul de ierarhii și oligarhii, structuri și forme de organizare (Capricornul), de descoperiri științifice majore și de explorare a spațiului cosmic (Vărsătorul), etc etc. A fost era războaielor sângeroase ale lui Attila, Hitler și Napoleon, a explicațiilor mecaniciste și raționaliste ale lui Newton și Descartes, a inventivității și genialității lui Da Vinci și Galileo, Tesla sau Edison, a opoziției pasive a lui Gandhi sau Martin Luther King, tot atât de mult cât a fost și era Peștilor. Nici măcar teoria sub-erelor astrologice (bazată pe ideea că fiecare eră astrologică majoră ar include un ciclu format din sub-perioade de circa 200 de ani fiecare, care urmează aceeași ordine și au aceeași semnificație zodiacală și istorică, la o scară mai redusă și pe un nivel de subordonare față de era astrologică) nu poate explica nimic esențial din ceea ce s-a petrecut în istorie. Cei care încearcă să o facă doar aranjează datele istorice pentru a se potrivi cu ochelarii înguști prin care ei văd lumea.

Apoi, în această teorie, detaliile se cam neglijează: Iisus a trăit cu cel puțin 300 sau 400 de ani înaintea intrării punctului vernal în semnul sideral al Peștilor, iar în prezent mai sunt aprox 600 de ani până la intrarea punctului vernal în semnul sideral al Vărsătorului. Este ciudat și ideea că Iisus – ‘mielul lui Dumnezeu’ (Berbecul) este corelat simultan – din punctul de vedere al trecerii simbolice de la o eră la alta – și cu Peștii!

În plus, această viziune asupra istoriei și evoluției umanității este foarte părtinitoare și implică, desigur, doar perspectiva cuiva care privește istoria prin lentile creștine! Un evreu sau un musulman, un hindus sau un buddhist probabil că ar percepe lucrurile cu totul altfel. De ce Iisus ar fi ființă potrivită să definească începutul unei ere și nu Krishna sau Buddha sau Mahomed sau Moise? (de fapt- în cadrul tradițiilor/religiilor din care ei fac parte, fiecare dintre aceștia chiar definește începutul unei ere, respectiv a unei numărători calendaristice bazate pe un anumit eveniment din viața fiecăruia). Și de ce – dacă totuși Iisus trebuie considerat reperul fundamental- mesajul său ar trebui înlocuit sau eclipsat peste alți cca 2000 de ani, când un alt presupus avatara trebuie să-i ia locul? Toate acestea sunt întrebări legitime, dar fără răspuns concludent.

Voi arăta în continuare de unde provine, de fapt, această teorie a Noii Ere – adică a Erei Vărsătorului – și voi arăta, de asemenea, că ea ascunde un mesaj foarte subversiv din punct de vedere politic, social și spiritual, mesaj care, din păcate, sub o formă ușor modificată a prins rădăcini destul de puternice la o mare parte a populației, mai ales recent, cu ocazia isteriei colective legate de 21.12. 2012.

Desigur, faptul că punctul vernal descrie o mișcare circulară într-o perioadă anume, mi se pare relevant, pentru că – în opinia mea – nu cred cî există vreun fenomen astronomic ciclic în care Pământul să fie implicat și care să fie lipsit de semnificație reală pentru umanitate! Totuși, din moment ce -așa cum voi arăta cu altă ocazie – constelațiile siderale nu au nici o semnificație astrologică reală, nu se poate spune că trecerea punctului vernal prin dreptul lor ar avea la rândul sau vreo semnificație, ca urmare această mișcare trebuie înțeleasă altfel. Și acest aspect – care ține de înțelesul spiritual al fenomenului de precesie și al erelor reale ale umanității – va fi detaliat într-un alt articol.

3. În al treilea rând, este necesar să înțelegem puțin istoria și contextul în care această idee a prins rădăcini. Prima consemnare despre precesia punctului vernal prin constelațiile zodiacale îi aparține lui Hipparchus (sec 2 ÎC) și este menționată de Ptolemeu în tratatul său celebru Almagest. Totuși Hipparchus nu a făcut altceva decât să consemneze un fapt astronomic și anume acela că punctele echinocțiale se mișcă prin raport cu stelele fixe și constelațiile. Cu toate acestea, se pare că nu Hipparchus este cel care a descoperit acest fenomen: indiciile care atestă această cunoaștere merg înapoi în timp până la genialul Aristarchus din Samos (sec 3 ÎC), care a fost – cu adevărat! – primul care a descoperit și faptul că Pământul orbitează în jurul Soarelui (indicând și că restul stelelor sunt de fapt sori, la fel ca Soarele nostru). Nici unul dintre ei nu a avansat însă vreo teorie legată de vreo semnificație socială sau spirituală (sau astrologică) a acestei mișcări retrograde a punctului vernal prin constelații.

Deci cine a lansat – cu adevărat- această teorie? Ei bine, teoria Erelor Astrologice își are originea în speculațiile ideologice ale Societății Teozofice. Prima mențiune a unor ere astrologice având semnificație spirituală pare a fi cea a Helenei Petrovna Blavatsky. Astfel în anul 1887, în articolul The Esoteric Character of the Gospels, vol .1 nr 2, din revista Lucifer aparținând Societății Teozofice, Blavatsky corelează dpdv. ezoteric presupusele afirmații ale lui Iisus despre finalul veacurilor cu perioada vieții sale (în care vede toate semnele prezise de Iisus) și cu ideea trecerii umanității într-o nouă ”eră”, aflată sub influența spirituală a unui alt ”avatar” decât Christos.

În nici o altă perioadă,de-a lungul erei creștine, semnele descrise (de Iisus, în legătură cu sfârșitul veacului – n.trad.) în Evanghelia după Matei nu s-au aplicat atât de exact și atât de puternic la vreo altă epocă , cu excepția celei în care trăim (adică în epoca lui Blavatsky – n.trad.). Când s-au ridicat națiunile împotriva națiunilor mai mult decât acum? Când au fost ”foametea” – un alt nume pentru mizeria proletariatului – mai crudă și cutremurele mai frecvente și când au acoperit ele simultan o suprafață mai mare?

 

Milenariștii și adventiștii cu o credință robustă pot continua să spună că ”sosirea lui Christos este aproape și să se pregătească pentru ”sfârșitul lumii”. Teosofiștii – sau, în orice caz, unii dintre ei -care înțeleg sensul ascuns și universal al mult-așteptaților Avatari, Mesiași și Christoși – știu că nu este ”sfârșitul lumii”, ci doar de ”consumarea unei ere”, adică sfârșitul unui ciclu, care se apropie acum cu rapiditate.

 

Există mai multe cicluri remarcabile care se apropie de sfârșit la finalul acestui secol (al 19-lea – n.trad.). Primul, cel de 5000 de ani al ciclului Kali Yuga; apoi ciclul mesianic al evreilor samariteni (și kabbalistici) al omului conectat cu Peștii (Ichthis sau ”Omul -Pește”). Este un ciclu, istoric și nu foarte lung, dar foarte ocult care durează 2155 de ani solari, dar având semnificație reală doar atunci când este calculat pe baza lunilor lunare.

 

Ultimul ciclu (deja încheiat – n.trad.) a apărut în 2410, iar următorul în 255 BC, adică atunci când echinocțiul a intrat în semnul Berbecului, respectiv al Peștilor. Atunci când va intra, în doar câțiva ani, în semnul Vărsătorului, psihologii vor avea de realizat multă muncă suplimentară, iar idiosincrasiile umanității vor trece printr-o mare schimbare.

Pe lângă faptul că Blavatsky avea serioase lacune atât la nivelul cunoștințelor astronomice (afirmația sa că ciclul erelor are semnificație doar atunci când este calculat pe baza lunilor lunare este un nonsens), cât și a celor legate de tradiția hindusă (nicicând în India Kali Yuga nu a fost echivalată cu o durată de 5.000 de ani), numerele care corespund începutului erelor astrologice sunt pure speculații! Mai mult ca sigur, există un precedent pentru aceste numere, probabil în opera contemporanului ei spiritist Gerald Massey. Motivul pentru care Blavatsky apare prima, este acela că, opera scrisă a lui Massey în legătură cu acest subiect apare cu câțiva ani mai târziu, deși este posibil ca el să fi conferențiat despre acest subiect.

Alte afirmații total inepte pe care Blavatsky le face (în cap. 17 din magnum-opus-ul său Doctrina Secretă) sunt acelea că Zodiacul Solar Indian precede, ca vechime Zodiacul Babilonian și că erele hinduse au 3102 ani (aici confundă durata erelor cu anul pe care hindușii îl atribuie, prin tradiție, începerii epocii Kali Yuga, adică 3102 ÎC )

Este evident faptul că Blavatsky corelează sfârșitul Erei Peștilor (sau începutul Erei Vărsătorului) cu anul 1900, adică cu un moment apropiat de cel în care ea a scris aceste rânduri. Ei bine, utopia Erelor Astrologice și decepția care o însoțește încep odată cu acel moment, iar sursa lor este Blavatsky!

(va urma)