Unul dintre argumentele favorite ale adepților teoriei conform căreia extratereștrii ar fi vizitat Pământul în antichitate și au împărtășit cunoașterea lor oamenilor este așa-numitul ”Mister al lui Sirius”. Acest ”mister” a fost promovat pe larg de scriitorul american Robert K. G. Temple (n. 1945) în controversata sa carte The Sirius Mistery (1976), pe care Temple a început să o scrie în 1967 .

În această carte Temple caută să demonstreze că tribul african Dogon păstrează vie amintirea unui contact cu ființele extraterestre din sistemul stelar Sirius. Cartea sa a inspirat alți scriitori controversați cum ar fi Graham Hancock sau Robert Bauval.

Pe ce se bazează această teorie?

Teoria lui Temple are la bază interpretarea pe care el a dat-o lucrării antropologilor francezi Marcel Griaule (1898-1956) și Germaine Dieterlen (1903-1999). Aceștia au descris o cunoaștere astronomică anormală care s-ar fi format în tradiția populației Dogon, un trib din platoul central al Repubicii Mali. Această cunoaștere ar include informații despre inelele lui Saturn, despre existența a 4 luni ale lui Jupiter și – lucrul cel mai surprinzător – informații despre două stele care acompaniază steaua Sirius A (pe care dogonii ar fi numit-o Sigu-tolo), toate acestea fiind imposibil de observat cu ochiul liber. În plus, potrivit acestei mărturii, timpul de orbitare al lui Sirius B (To-polo) în jurul lui Sirius A ar constitui baza calendarului Dogon.

Sirius A și Sirius B. Sursa NASA

Aceste date au fost publicate pentru prima dată în anul 1948 în cartea Dieu d’eau: entretiens avec Ogotemmeli (Zeul Apei: conversații cu Ogotemmeli), în care Griaule descrie conversația sa cu un vânător orb pe nume Ogotemmeli, care a fost unica sursă pentru această descoperire. 

Temple a fost intrigat de această mărturie. Steaua Sirius A – cea mai strălucitoare stea de pe cer – are, întradevăr, doi companioni (Sirius B și Sirius C), dar existența lui Sirius B a fost teoretizată în 1844, observată pentru prima dată abia în 1862 și fotografiată abia în 1970, iar existența lui Sirius C este postulată doar în teorie.

Era foarte ciudat ca populația izolată a unui trib din Africa să dețină asemenea cunoștințe încă din antichitate. Ogotommeli susținea că aceste informații au fost revelate tribului de Nommo – un spirit al apelor având formă de pește. Din această poveste (dar și din aparenta asemănare a acesteia cu unele mituri egiptene și babiloniene), Robert Temple a dedus că acel spirit în formă de pește (Nommo) nu putea fi altceva decât un extraterestru.

Care a fost părerea altor cercetători?

Intrigați de afirmațiile lui Temple și Griaule, mai mulți cercetători au căutat să verifice sau să explice existența acestei cunoașteri în posesia tribului Dogon.

Mulți au încercat să arate că astfel de observații astronomice puteau fi făcute și cu ochiul liber, de cineva care avea vederea antrenată sau că oamenii Dogon ar fi putut poseda un instrument optic rudimentar. Ivan Van Sertima , în cartea sa Blacks in Science: Ancient & Modern (Transaction Publishers, 1983), arată că, de exemplu, vechii chinezi reușeau să observe cu ochiul liber una dintre lunile lui Jupiter, sau că unii oameni pot vedea chiar și în prezent galaxii care se văd de obicei doar prin telescop. Se arată astfel că nu există motive substanțiale să credem că dogonii nu ar fi putut realiza observații impresionante cu ochiul liber sau cu un instrument optic rudimentar.

Alții au încercat să arate că, dat fiind faptul că exista o barieră importantă de limbaj între cei doi, iar Ogotemmeli era orb, probabil Griaule a sugerat în vreun fel aceste idei lui Ogotemmeli și astfel se poate ca totul să fi fost o uriașă neînțelegere.

 

Restudierea tradiției Dogon cu privire la Sigu-tolo

Totuși nimeni nu a pus serios la îndoială afirmațiile lui Griaule până în anul 1991, când antropologul Walter van Beek a pătruns în tribul Dogon și a rămas acolo vreme de mai mulți ani, căutând să găsească dovezi care să ateste cunoașterea sistemului Sirius de către dogoni. După cum studiile anterioare deja demonstraseră, cca 15% dintre membrii tribului aveau informații despre Sirius A – după cum era de așteptat, fiind steaua cea mai strălucitoare – dar nici o persoană din trib nu auzise de Sirius B.

Este evident faptul că, din moment ce Griaule și Dieterlen au avut doar o singură sursă (care era și oarbă, pe deasupra), nefiind confirmată de alți membri ai tribului, validitatea afirmațiilor lor poate fi considerată destul de îndoielnică.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Dogonii nu sunt de acord că Sigu-tolo este Sirius (Sirius A); ei consideră că vechea denumire Sigu-tolo desemnează un corp ceresc care anunță începutul unui festival (sigu), iar unii afirmă că acest corp ceresc nu este altceva decât planeta Venus, în timp ce alții afirmă că Sigu-tolo este invizibil.

În același timp Po-tolo, despre care Ogotemmeli ar fi afirmat că este Sirius B, nu este – în nici un caz – Sirius B, ci este un corp ceresc care, la apropierea de sigu-tolo, îl face pe acesta din urmă să devină mai strălucitor, iar la depărtarea de sigu-tolo apare ca un grup de stele strălucitoare (ceea ce sună ca o descriere a Pleiadelor).

Una peste alta, ideea legată de strania cunoaștere astronomică a tribului Dogon devine mult prea confuză (și confuzantă) pentru a suporta interpretarea pe care Griaule, Dieterlen și apoi Temple i-au dat-o !

În articolul care sumarizează cercetările sale (The Dogon Restudied: A Field Evaluation of the Work of Marcel Griaule – publicat în Current Anthropology vol 32, nr 2 , apr.1991), Van Beek a afirmat:

Imaginea tribului Dogon prezentată în ”Dieu d’eau” și ”Le renard pale” [cărțile lui Griaule] s-a dovedit imposibil de replicat pe teren, neexistând nici măcar ca umbră a unui trecut uitat într-o mare măsură. Cauza pentru aceasta se află în situația particulară a domeniului cercetării lui Griaule, inclusiv în anumite caracteristici ale abordării etnografice, situația politică, experiența și predilecția celor care au oferit informații și valorile specifice tribului Dogon.

Mergând mai departe, în același articol, Van Beek afirmă că părerile lui Ogotemmeli nu sunt admise – sub nici o formă – de liderii tribului,

iar faptul că Sirius ar fi o stea dublă este necunoscut acestora. Astronomia are o importanță foarte mică în religia lor. Poporul Dogon nu are secrete inițiatice dincolo de completa stăpânire a textelor cunoscute public […] Spiritul apei Nommo nu este o figură centrală în gândirea Dogon și nu are nici una dintre caracteristicile unui creator sau mântuitor [așa cum a fost prezentat el de Temple – n.trad.] […] Simbolismul cosmologic nu se află la baza vreunei instituții culturale Dogon […] Confruntați cu părți ale istorisirilor oferite de Ogotemmeli […] cei cu care am discutat au afirmat emfatic că nu au auzit niciodată de ele.

Apoi van Beek adaugă:

Este Sirius o stea dublă [conform traditiei Dogon]? Faptele etnografice sunt de netăgăduit ! Dogonii, desigur, cunosc steaua Sirius (din moment ce este cea mai strălucitoare de pe cer), dar o numesc ”dana-tolo” – ”steaua vânătorului”[…] Cunoașterea stelelor nu este importantă nici în viața zilnică și nici în ritualuri. Poziția Soarelui și fazele Lunii sunt mult mai importante pentru viața dogonilor.

 

Nici un Dogon din afara cercului de informatori ai lui Griaule nu au auzit vreodată de ”sigu-tolo” (sau de ”po-tolo” și ”eme ya tolo” – presupușii companioni ai lui Sirius). Și mai important, nici unul dogon- nici măcar din cercul de informatori ai lui Griaule nu au auzit vreodată că Sirius ar fi o stea dublă (sau triplă).

 

Ca urmare, presupusa cunoaștere a masei lui Sirius B sau a timpului său de orbitare în jurul lui Sirius A nu există. Planificarea ritualului ”sigu” se realizează în mai multe moduri în Yugo Doguru, nici unul neavând de-a face cu stelele.

Articolul lui Van Beek a fost trimis apoi, pentru peer-review, lui Dieterlen, care nu a avut însă nici un comentariu de făcut.

Un alt cercetător al tradiției Dogon, Anne Doquet, cercetând notițele de teren ale lui Griaule (în special cele care conțin conversația cu Ogotemmeli), arată că Griaule, care era un amator de astronomie, a distorsionat informațiile primite pentru a se potrivi cu înțelegerea sa și că aceste notițe nu sunt reflectate fidel în cartea Dieu d’eau care descrie această conversație.

În concluzie, nu există absolut nici o bază pentru teoria lui Robert Temple, nici un fundament pentru ideea că vreun extraterestru ar fi revelat anticilor vreun mister despre Sirius !