Șarada extraterestră

Dacă înțelegem legătura dintre modul de manifestare a fenomenului OZN și ceea ce, în ezoterism, a fost definit ca ‘plan eteric’, înțelegem și unde trebuie să căutăm explicații pentru efectele sale.

Din moment ce persoanele care pretind că au avut contacte apropiate cu ”ocupanți” ai OZN-urilor descriu experiențe și simptome similare cu cele descrise în literatura și cazuistica legată de caracteristicile attribuite ”eterului”/’quintesenței’, este clar că se poate face o paralelă și că putem presupune că aceste două tipuri de contacte ar putea face parte din aceeași categorie, iar explicațiile pentru experiențele de acest gen ar putea fi corelate cu vasta tradiție legată de contactul paranormal al pământenilor cu entități din alte dimensiuni.

Terence McKenna afirma într-un interviu:

Fenomenul OZN este o manifestare modernă a unui fenomen ce ne însoțește de mii și mii de ani și anume cel al penetrării parțiale a spațiului nostru cultural de ‘alții’: iele, elfi, zâne, demoni, îngeri.

Atât folclorul cât și tradițiile religioase ale lumii cad de acord asupra existenței unor ființe extradimensionale care, în anumite condiții, pot intra în contact cu oamenii.

În Grecia Antică, unele dintre aceste ființe erau numite daimoni, adică ființe supranaturale, spirite ale naturii aflate într-o dimensiune paralelă cu a noastră și care pot avea un rol pozitiv sau negativ în viața omului (a nu se confunda în totalitate cu versiunea lor ”creștinizată” și pur malefică: demonii!).

Potrivit acestor concepții despre lume, unii daimoni ar avea un rol pozitiv, totuși mare parte dintre ei sunt considerați periculoși, chiar și atunci când contactul cu ei începe bine. În latura pozitivă (în mod oarecum similar cu ceea ce contactații pretind că obțin prin fenomenul de channeling) unii daimoni au rolul de a avertiza oamenii în momentele de cumpănă.

Socrate – de exemplu avea un daimonion (adică un ”daimon divin”) care-l avertiza mereu – printr-o ”voce” – împotriva greșelilor, dar niciodată nu-i spunea ce să facă. Potrivit tradiției, există daimoni foarte influenți, cu rol major în destinul uman. Planetele și stelele au și ele daimonii lor, dar

acțiunile daimonilor nu trebuie percepute ca și cum ar fi influențate de stele, ci ca niște corespondențe ale cerului supramundan…cu ale cărui directive trebuie să se conformeze toate câte există. (Cornelius Agrippa – Magia Ceremonială)

Putem înțelege foarte bine originea reală a multora dintre ideilor și profețiilor contactaților, când ajungem să le corelăm cu faptul că

unii daimoni sunt duhuri ale minciunii care se amestecă în profeții și oracole, amăgindu-i pe oameni cu profeții mincinoase, […] alții se mulțumesc să râdă de oameni făcându-i să cadă pradă unor iluzii deșarte (Cornelius Agrippa – Magia Ceremonială).

Creștinismul declară toate entitățile – cu excepția îngerilor – malefice. În viziunea predominantă în creștinism, ”extratereștrii” despre care se vorbește în zilele noastre sunt considerați demoni, manifestări ‘satanice’ înșelătoare menite să dezorienteze adepții de la ‘adevărata cale’.

Islamul admite și el existența unor ființe aflate pe un plan intermediar, între cel uman și cel divin. Acesta face distincție între îngeri și mesageri (pe de o parte) și djinni (pe de altă parte). Djinnii ar locui într-o lume nevăzută numită Djinnestan, adică un alt univers, ‘dincolo’ de universul nostru. Dacă îngerii sunt făpturi de lumină, djinn-ii ar fi construiți dintr-un ”foc esențial” sau ”foc fără fum”.

În Qur’an (Surah XV, 26 și 27) se spune că aceste ființe au fost create înaintea oamenilor. Se afirmă că sursa lor nu este departe de noi, și totuși ele se află pe un spectru de frecvențe care, în condiții obișnuite, este inaccesibil oamenilor. Ele sunt așadar într-o altă dimensiune, de cealaltă parte a continuumului spațio-temporal.

În Islam, djinnii – spre deosebire de îngeri – sunt ființe înzestrate cu liber arbitru, care trăiesc într-o lume paralelă cu a noastră care, în ezoterismul occidental ar putea fi echivalat corect cu Planul Eteric. Cuvântul arabic djinn înseamnă ”a oculta”, ”a ascunde”. Djinii pot să apară oamenilor ca farsori inofensivi sau ca ființe foarte puternice, cu o agendă pe care n-o înțelegem.

Este ușor de înțeles de ce aceste ființe – dacă există – ar putea genera apariții ca cele OZN, halucinații, răpiri, efecte psiho-kinetice, sau alte apariții). Potrivit viziunii tradiționale islamice – și la fel ca daimon-ii – unii djinni sunt ‘buni’, alții ‘neutri’, dar majoritatea – se spune – au porniri rele. Ei pot fi adesea foarte amăgitori și înșelători.

Manifestările lor par a fi astfel direcționate încât să se potrivească cu (dar și să influențeze) așteptările, fanteziile și concepțiile noastră despre lume. Se spune că aceste ființe pot fi invocate, chemate, uneori chiar subjugate de voința și puterea spirituală a unui om dar, de cele mai multe ori, exact opusul se petrece: oamenii cad în plasa acestor ființe, iar ele îi subjugă aproape complet! De exemplu cineva poate realiza o meditație cu intenția de a ‘apela’ entități extraterestre, dar poate fi păcălit de aceste entități care-i apar în meditație și se dau drept extratereștri, strecurându-i astfel tot felul de idei fantastice.

Dar câte feluri de astfel de ființe au fost descrise de tradițiile spirituale de-a lungul vremurilor? Ei bine, foarte multe! Pe lângă ceea ce actualmente numim ”extratereștrii”, se spune că aceste ființe pot fi spirite sau entități materializate prin ședințele de spiritism clasic, demoni, nefilimi, djinni, veghetori, cenușii, reptilieni, ”oameni în negru”, incubi, succubi, iele, zâne, pitici, eterieni, ”frați spațiali”, ”aliați” ai șamanilor etc.

Există multe paralelisme care se pot face între ”ocupanții OZN-urilor” (așa cum sunt ei descriși de contactați) și djinni / daimoni (așa cum sunt descriși ei în mitologie și folclor). Astfel, și unii și alții:

– În condiții normale, nu sunt vizibili vederii obișnuite;

– Sunt capabili de materializare și apariție în lumea fizică și pot să se facă vizibili și invizibili la voință;

– Își pot schimba forma, se pot deghiza și pot să apară în orice formă, mare sau mică, inclusiv animală sau umană (aparent pot lua chiar și înfățișarea unor ființe decedate cărora le-au absorbit formele și o parte a memoriei eterice). Cel mai adesea însă, aceste entități par a se ”plia” la o imagine existentă – conștient sau inconștient – în mintea subiectului, la un set de așteptări și de arhetipuri care sunt foarte puternice pentru acesta și se ”înfățisează” acestuia în acea formă sau/și în contextul deja ”închipuit” de acesta într-o formă sau alta. Asta explică foarte mult din latura bizară a întâlnirilor oamenilor cu aceste entități.

– Contactul are loc adesea când persoana/victima este singură. Dacă ea este însoțită de o altă persoană cu aceeași deschidere psihică față de paranormal, ambele trăiesc același tipar al experienței, deși descriu detalii diferite ale experienței. Alteori, doar o persoană descrie experiența, iar celalaltă afirmă că nimic neobișnuit nu s-a petrecut. De regulă experiența se petrece noaptea și în zone lăturalnice, neexpuse, în timpul somnului sau în timp ce persoana meditează sau încearcă să facă ”channeling” cu o (altă) entitate.

– Contactul cu oamenii are – atât în cazul contactelor de tip OZN, cât și în cazul celor cu djinni/daimoni – o natură halucinatorie pronunțată! Starea psihică a persoanei care participă la experiență este alterată semnificativ, iar explicația ar fi că acest lucru este  determinat de schimbarea frecvenței de vibrație necesară individului pentru a face o translație psihică în planul eteric și pentru a percepe ceea ce se află acolo.

Evident, simțurile nu mai funcționează normal aici; structura experienței (dorită de entitate) poate fi astfel impregnată subliminal direct în mintea participantului, fără ca el să-și dea seama, pentru că este accesat nivelul cel mai subiectiv al experienței. Participantul intră într-o transă, sentimentul trecerii timpului fiind alterat.

Uneori participantul se poate simți paralizat și – în experiențele ”răpirilor” – își simte corpul ieșind prin tavan (corpul astral se dedublează și persoana intră într-o dimensiune superioară). Întrată în planul astral, persoana simte foarte intens ce se petrece acolo cu ajutorul simțurilor astrale.

Este ușor de văzut de ce – după o astfel de experiență – abordarea multor oameni vis-a-vis fenomenul OZN devine mistică. Este pentru că aceste apariții sfidează ceea ce știm despre realitate și poartă în ele amprenta fantasticului și paranormalului. Aceste entități sunt accesibile doar pe terenul subiectivității și magiei.

– Ei par a ‘alege’ – pentru contact – persoanele cu o anumită deschidere către experiența astrală. De regulă există o afinitate (fie ea chiar nebănuită până în acel moment) a participantului cu latura paranormală. Uneori există o senzitivitate mai mare, un simț mai dezvoltat care urmează să constituie ”canalul” favorit pentru pătrunderea în starea alterată de conștiință.

– Pot fi implicați în răpiri sau dispariții misterioase, așa cum o bogată cazuistică (deși, în mare parte, destul de controversată) arată.

– Își doresc foarte mult să găsească ”canale” pentru a trăi, într-un fel, ceea ce și oamenii trăiesc! Sunt curioși și însetați după experiență umană. La fel cum omul are tot felul de dorințe ”carnale”, cu atât mai mult o astfel de ființă neîncarnată își dorește experiența ”cărnii”.

Asta ar explica de ce există mii de channeleri și sute de mii sau milioane de cazuri relatate de contacte, răpiri sau apariții OZN; este puțin probabil ca niște civilizații extraterestre avansate, având doar dorința de a ne înțelege, de a ne observa sau de a ne ajuta ar avea nevoie de o astfel de frecvență a unor contacte solitare – este mult mai probabil ca nevoia acestor spirite de interacțiune cu noi și dificultatea lor de a trăi exact ceea ce trăiesc oamenii să fie adevărata motivație! Ele au mai mare nevoie de noi, decât avem noi de ele!

– Sunt adesea dornici de a ne explora reacțiile, răspunsurile emoționale și – mai ales sexualitatea, prin tot felul de experimente. De la povestirile medievale despre silfi, inccubi și succubi, a celor chinezești despre tot felul de spirite și demoni cu care persoanele au contact sexual, a celor arabe despre sexualitatea djinnilor și până la experimentele sexuale descrise de ”răpiți” nu este decât un foarte mic pas: diferă doar ”deghizarea” exterioară a experienței care se pliază pe așteptările acestora.

– Sunt descriși și desenați într-un mod foarte asemănător de martori.

– Uneori seamănă cu oamenii, alteori sunt mai ”cenușii”, alteori au un aspect de-a dreptul ciudat sau respingător, alteori sunt angelici.

– Lucrul cel mai important este că descrierile făcute de oameni acestor entități astrale seamănă mult cu cele ale extratereștrilor descriși de ”răpiți” (compară de exemplu imaginea entității Lam contactată de Alister Crowley cu cenușiii descriși mai târziu de unii contactați).

Mulți adepți ai teoriei astronauților antici consideră că descrierile mitologice ale unor ființe supranaturale, cum ar fi cele din Biblie sau Enuma Elish etc (care de cele mai multe ori sunt îngeri, demoni sau altfel de spirite) îi desemnează, de fapt, pe extratereștri – ca urmare nu văd de ce deducția nu s-ar putea face în sens invers, considerând că extratereștrii despre care ei vorbesc nu sunt altceva decât spirite!.

– Toate aceste ființe par a respira aerul nostru și a fi perfect acomodate cu atmosfera terestră, nu poartă măști sau echipamente de protecție, vorbesc în limbile noastre sau comunică telepatic etc. Unele dintre aceste ființe sunt chiar îmbrăcate în haine umane. Mi se pare greu de acceptat ideea că niște extratereștri adevărați ar proceda astfel! Ei ar veni probabil dintr-un cu totul alt habitat, ar arăta de nerecunoscut pentru noi (în nici un caz n-ar avea cum să fie ”umanoizi”, pentru că probabil condițiile lor de viață și de dezvoltare ar fi cu totul și cu totul diferite!.

– De cele mai multe ori sunt mincinoși și înșelători; ei amăgesc contactații și channelerii cu diverse informații și sugestii fără sens. Aceste entități par a se folosi de imageria noastră, de preocupările motivațiile, așteptările și convingerile noastre (pe care ele le ”citesc” foarte bine) pentru a ne manipula în scopuri nebănuite de noi. Unele dintre aceste informații se pliază pe nevoia de fantastic sau pe speranțele utopice ale oamenilor, altele sunt informații specifice care, la o analiză sumară, se dovedesc a fi total false. Cu toate acestea channelerul nu abandonează contactul pentru că ceva din experiența pe care a avut-o i s-a părut foarte real și neobișnuit. Întotdeauna există o latură bizară (dar – într-un fel -fascinantă) a contactului și a raportului cu aceste entități.

– Nu doar că aceste ființe ajung să convingă participantul că ceva extraordinar i s-a petrecut (ceva care însă poate fi altceva decât experiența reală!), dar participantul, la ieșirea din starea sa modificată de conștiință, ajunge adesea să se autosugestioneze cu privire la validitatea unui anumit cadru de referință (care poate fi parțial sau chiar în totalitate fabricat). Cu alte cuvinte, aceste contacte generează și o distorsionare a memoriei participantului, astfel încât rămâne loc pentru ca structura experienței să poată fi ”umplută” cu conținuturi foarte subiective, care pot fi foarte condiționate cultural de expectanțele colective.

– Există și situații pozitive, în care entitățile par a avea intenții pozitive și par a fi mânate de dorința de a ajuta rasa umană. Chiar și atunci însă, informațiile primite de la ele nu se verifică în totalitate.

– Uneori pot deveni foarte violente și sadice, alteori par a fi blânde și protectoare, deci au un caracter schimbător, ceea ce este în conformitate cu descrierile tradiționale ale djinnilor și daimonilor.

 

Sfârșitul părții a II-a.

Citește și partea a III-a: Djinni sau extratereștri? (III)

 

error: Alert: Content is protected !!