Așa cum demonstrez în multe alte articole, la baza majorității ideilor și teoriilor legate de fenomenul 2012, de reptilieni, annunaki, de mișcarea New Age sau de comunicarea cu presupusele ființe sau entități extraterestre se află scrierile și filmele SF – pe de o parte și ideologia teosofică- pe de altă parte.
Un exemplu semnificativ pentru prima categorie îl constituie Arthur C. Clarke, autorul nuvelei The Santinel (Santinela) transformată în anul 1968 în mega-producția holywoodiană 2001- A Space Odyssey (Odiseea Spațială 2001) care a avut mai târziu și o continuare: 2010 – Odyssey Two (ale căror scenarii au fost scrise tot de Clarke) a fost unul dintre cei mai influenți ”plantatori” ai ideiilor legate de extratereștrii. Filmul Odiseea Spațială -2001 este considerat, de foarte mulți critici, unul dintre cele mai influente filme din toate timpurile.
Susținător al ideii călătoriei spațiale, numit și „profetul erei spațiale”, Clarke a avut un puternic impact în dezvoltarea credințelor în călătoria inter-stelară, aprinzând imaginația cititorilor atât prin cărți de ficțiune, cât și prin eseuri și scrieri cu tentă științifică.
Una dintre cele mai influente lucrări ale lui Clarke, Childhood’s End (1953), descrie acțiunea de descindere pașnică a ”Stăpînilor” extratereștri pe Pământ, acțiune care încheie toate războaiele terestre, previne distrugerea rasei umane, conduce la formarea unui guvern mondial și transformă Pământul într-o adevărată utopie.
Multe întrebări sunt puse în legătură cu originea și misiunea extratereștrilor, dar aceștia evită să răspundă, preferând să rămână în navele lor spațiale și să guverneze Pământul din umbră. Câteva decade mai târziu, ”Stăpânii” – destul de asemănători cu felul în care reptilenii sunt descriși – se arată oamenilor, iar impactul lor asupra culturii umane determină instaurarea deplină a unei Epoci de Aur, cu prețul pierderii totale a identității umanității.
Într-o altă nuvelă – The Songs of Distant Earth – Clarke explorează idei utopice și apocaliptice, precum și efectul călătoriilor spațiale și ale vieții extraterestre.
Una dintre ideile care apare mereu în operele sale este aceea că, prin evoluție, ființelele inteligente extraterestre s-au transformat în niște zei. Cât de apropiate sunt aceste scenarii ale lui Clarke de ideile utopice promovate în prezent de oameni ca Steven Greer, David Wilcok sau alții care afirmă că salvarea planetei noastre, evoluția ei și intrarea Pământului într-o utopică Nouă Eră vine deja (sau va veni în curând) prin ajutorul extratereștrilor și că astfel toate suferințele vor înceta!
Chiar dacă aceste cărți sunt opere literare considerate – de mulți – reușite, nu pot să nu constat legătura foarte strânsă dintre ideile sale și actualele religii OZN care sunt alimentate de mișcările teozofice. Importanța ideilor cuprinse într-o operă literară aparent inofensivă nu trebuie subestimată; granița dintre ficțiunea literară și felul în care oamenii descriu realitatea nu este întotdeauna foarte bine demarcată.
In filmul său Kubrick’s Odyssey – Secrets Hidden in the films of Stanley Kubrick, autorul și regizorul Jay Weidner consideră că filmul 2001- A Space Odyssey, regizat de Kubrick pe baza scenariului lui Clarke, prezintă, de fapt, un proces de inițiere rituală, în formă vizuală și alchimică, ce ilustrează procesul ascensiunii și transformării evolutive a omului către destinul său stelar.
La fel ca mulți alți adepți ai religiilor OZN, Clarke a fost ateu. El spunea că nu crede în Dumnezeu sau în viața de apoi. Clarke nu avea nici un respect pentru religiile tradiționale: ”Una dintre marile tragedii ale umanității este aceea că moralitatea a fost răpită de religie”; pentru el religia era ”cel mai diabolic și persistent virus al minții”. Nici măcar idei desprinse de contextul iudeo-creștin, cum ar fi cea legată reincarnare, nu a găsit vreo rezonanță la Clarke .
Cu toate acestea, în 1953 Clarke, analizând el însuși natura fenomenului OZN, evenimentele descrise de martori și speculațiile pe seama lor, a scris mai multe articole indicând că aparițiile OZN sunt parapsihice și că este puțin probabil ca ele să fie de natură extraterestră.